Ape tulburi

Clarificand confuzia legata de selectia naturala

de Carl Wieland

‘Selectia naturala’ este vazuta de multe ori ca ‘supravietuirea celui mai puternic’, sau mai recent ‘reproducerea celui mai puternic’. Multi oameni fac o confuzie, crezand ca selectia naturala este automat o dovada pentru ideea ca moleculele s-au transformat in microbi, care au devenit miriapozi, magnolii si directori. Majoritatea prezentarilor despre evolutie sporesc confuzia, in mod convenient, uitand sa arate ca nici macar conform teoriei evolutioniste, acest lucru nu poate fi adevarat; selectia naturala, de una singura, nu poate crea lucruri noi.

Darwin, un plagiator?

Selectia naturala se refera la un proces simplu si de bun-simt. Un creationist, zoologul/chimistul Edward Blyth (1810-1873), a scris despre asta in perioada 1835-’37, inaintea lui Darwin, care foarte probabil a imprumutat ideea de la Blyth (1). Un organism poate poseda o caracteristica mostenita care, intr-un anumit mediu, ii ofera o sansa mai mare de a isi transmite genele mai departe, generatiei urmatoare (comparativ cu semenii sai care nu au aceasta trasatura). Dupa mai multe generatii succesive, aceasta trasatura are toate sansele sa devina predominanta in acea populatie. O astfel de succes poate fi obtinut pe mai multe cai:

Ø  O sansa mai mare de supravietuire De exp, organismul este “mai adaptat pentru supravietuire”. Asta inseamna ‘supravietuirea celui mai puternic; nu se refera neaparat la puterea fizica. Daca este mai probabil (sau mai putin) sa supravietuiesti, ai in consecinta mai multe (sau mai putine) sanse sa transmiti genele urmasilor. De exemplu, gena pentru par lung va creste sansele unui animal de a supravietui intr-un climat rece. Genele pentru colorit alb vor imbunatati sansele unui urs intr-o zona inzapezita (camuflajul nu foloseste pentru aparare; poate ajuta un pradator sa se apropie de prada). Astfel, avand sanse mai mari sa evite inanitia, un urs mai deschis la culoare are sanse mai mari de supravietuire si in consecinta, are sanse mai mari sa isi transmita genele mai departe.

Ø  O sansa mai mare de a isi gasi un partener. Daca femelele unei specii de peste prefera partenerii cu coada mai lunga, atunci masculii speciei cu coada mai lunga vor avea sanse mai bune sa se reproduca, asa ca genele lor (inclusiv cele pentru coada lunga) vor avea sanse mai bune sa fie copiate. Genele cozii lungi (si astfel exemplarele cu coada lunga) vor deveni astfel mai intalnite la acea populatie.

Ø  Orice alta cale de a creste succesul reproducerii  Luati in calcul o specie de plante, ale carei seminte sunt purtate de vant. Daca are gene care ofera semintelor o forma care le confera un profil aerodinamic mai bun si care le ajuta sa ajunga la distante mai mari decat ale suratelor sale, atunci genele sale (si implicit si trasatura sa) vor fi favorizate, ‘selectate’ in mod ‘natural’, de aici termenul de selectie naturala. Invers, daca acea planta se afla pe o insula, semintele care calatoresc o distanta mai mare vor avea sanse mai mari sa ajunga in ocean. In acest caz, gena ‘aerodinamica’ reprezinta un dezavantaj. Presupunand ca ambele tipuri de gene ar fi disponibile, acest efect ar face ca, dupa cateva generatii, pe insula sa ramana doar plantele care produc seminte ce nu ajung foarte departe.

Adaptarea

Astfel, organismele se pot adapta la mediul in care se gasesc. Sa luam ca exemplu o populatie de plante care are gene amestecate pentru lungimea radacinilor. Daca expunem acea populatie secetei, in mod repetat, plantele cu cele mai mari sanse de supravietuire sunt cele care au radacini mai lungi, care le permit sa ajunga la panza freatica. Asadar, este mai putin probabil ca genele pentru radacini mai scurte sa fie transmise mai departe (vezi diagrama). In timp, nici una din aceste plante nu va mai avea gena pentru radacini scurte, asa ca vor deveni de tipul ‘radacini lungi’. Vor fi mai bine adaptate la conditii aride, decat predecesoarele lor.

Credinta lui Darwin

Aceasta adaptare, in realitate o ‘mulare pe mediul inconjurator’, a fost vazuta de catre Darwin ca un proces creativ, fara limite. Daca ‘noi’ varietati, adaptate la mediu, pot aparea intr-un timp scurt, avand mult timp la dispozitie, ar putea da nastere unui numar nelimitat de caracteristici, mergand pana la aparitia unor noi forme de viata. Asa credea el ca au aparut plamanii, intr-o lume in care nu existau anterior, si penele intr-o lume fara pene. Darwin nu stia cum functioneaza ereditatea, dar oamenii din ziua de azi ar trebui sa stie mai bine. El nu stia, de exemplu, ca ceea ce se transmite in procesul de reproducere este, in esenta, un pachet de date (genele), informatii codate.

Ceea ce este foarte important si accentuam de fiecare data este ca selectia naturala elimina informatii. Prin definitie, nu este capabila sa creeze nimic nou. In exemplul de mai sus, plantele se adapteaza datorita eliminarii anumitor gene; pierd o informatie pe care stramosii lor o aveau. Informatia pentru radacini lungi era deja prezenta in populatie; selectia naturala nu a dus la aparitia unor informatii noi.

Pretul platit pentru adaptare, sau specializare, este intotdeauna pierderea permanenta a unor informatii din codul genetic ale acelor organisme. Daca mediul s-ar schimba, si numai plantele cu radacini scurte ar putea supravietui, informatia necesara nu va “reaparea” in mod magic; populatia nu s-ar mai putea adapta. Singurul caz in care ar putea sa apara ar presupune existenta unei populatii mixte, hibride, in care ambele tipuri de gene sa fie prezente.

Limitele varietatii

Intr-un astfel de proces, de pierdere a informatiei, exista o limita a variatiilor, pentru ca fondurile genetice nu pot pierde informatie la infinit.

Acest lucru poate fi vazut in selectia raselor, care este o alta versiune (artificiala) de selectie – principiul este identic cu cel al selectiei naturale. Sa luam caii, ca exemplu. Oamenii au putut sa obtina tot felul de varietati din caii salbatici – cai de munca, ponei, etc. Dar limitele sunt atinse rapid, deoarece selectia poate lucra numai cu ceea ce are deja. Poti creste cai albi, maro si asa mai departe dar, oricat ai selecta nu vei putea niciodata sa generezi un cal verde – informatia nu exista in populatia cabalina.

Limitele varietatii apar si datorita faptului ca fiecare specie de cal detine mai putina informatie genetica decat caii ‘salbatici’, al carei descendent este. Se stie, ca un lucru de baza, ca nu poti poti porni cu un ponei Shetland si incerci sa selectezi un armasar Clydesdale – informatia pur si simplu nu mai este acolo! Cu cat specializarea este mai mare (sau ‘adaptarea’, in acest caz omul este cel care joaca rolul ‘mediului’), cu atat fondul genetic este ‘mai subtiat’ si sunt posibile mai putine variatii pentru viitor.

Aceste argumente, logice si evidente, arata clar ca selectia naturala este departe de a fi procesul creativ, “crescator”, fara limite imaginat de Darwin (si de multi din oamenii de astazi, pacaliti de sistemul public de educatie).

Bineinteles, teoreticienii evolutionisti sunt convinsi de acest lucru. Stiu ca trebuie sa se bazeze pe alte procese pentru a justifica crearea de informatii noi, din cauza ca povestea evolutionara o cere. Odata ca niciodata, afirma ea, era o lume cu creaturi ce traiau fara plamani. Apoi informatia necesara pentru crearea lor a aparut cumva, dar penele nu existau – mai tarziu au aparut si acestea. Dar ideea de baza este ca, selectia naturala de una singura este incapabila sa creeze. Este un proces de ‘triere’, de alegere intre mai multe lucruri care trebuie sa fie deja in existenta.

Alegerea naturala In 1872, a avut loc o incercare de alegere a lui Darwin in cadrul prestigioasei sectiuni zoologice a Institutului Francez, aceasta esuand cu doar 15 voturi pro dintr-un total de  48. Un membru proeminent al Academiei a oferit urmatoare explicatie: ‘Lucrul care a inchis portile Academiei pentru domnul Darwin a fost faptul ca lucrarile care i-au adus faima – “Originea Speciilor” si apoi “Descendenta Omului”, nu sunt stiintifice, ci doar o suma de presupuneri si ipoteze absolut gratuite, deseori evident failibile. Aceste tipuri de publicatii si aceste teorii sunt un exemplu negativ, pe care o institutie care se respecta nu le poate incuraja.’ (1) Totusi, pe 5 August 1878, Darwin a fost ales ca membru corespondent al Sectiunii Botanice ale aceluiasi institut. Darwin ii scria lui Asa Grey urmatoarele: ‘Este o gluma buna  faptul ca am fost ales in Sectiunea Botanica, cand cunostintele mele se intind marginal mai mult decat faptul ca margareta e o floare si mazarea o leguminoasa’. (2) Referinte Din “Viata si scrisorile lui Charles Darwin”, D. Appleton and Co., Londa, 2:400, nota de subsol, 1911. Ref. 1, p. 401

Cum explica evolutionistii aparitia informatiilor noi?

Din moment ce selectia naturala poate doar taia, teoreticienii de astazi ai evolutionismului se bazeaza pe mutatii (greseli aleatoare de copiere in procesul de reproducere) pentru a crea material de operare pentru selectia naturala. Dar asta e o problema separata. S-a demonstrat in mod convingator ca mutatiile observate nu adauga informatie, si ca mutatia are piedici teoretice serioase in aceasta zona. (2) Unul din cei mai buni oameni de stiinta in domeniul informatiei, Dr Werner Gitt de la Institutul Federal German de Fizicia si Tehnologie din Braunschweig, spune, ‘Nu exista nici o lege naturala cunoscuta prin care materia poate da nastere informatiei, nici un proces fizic sau un fenomen material nu poate face acest lucru’. (3) Provocarea sa, de a contrazice stiintific aceasta afirmatie a ramas fara raspuns de cand a fost publicata. Chiar si acele mutatii care ofera un avantaj in supravietuire sunt vazute ca fiind pierderi de informatie, nu creeaza materialul de care selectia naturala are nevoie pentru a trece la treaba. (4)  (Vezi ‘Orbitor de clar?’.)

Sa recapitulam:

1. Selectia naturala nu adauga informatie, de fapt o reduce.
2. Evolutia are nevoie de o cale de a adauga informatie.
3. Mutatiile (greseli genetice de copiere) trebuie invocate pentru a explica cum informatie noua a aparut, necesara pentru ca selectia naturala sa poata  ‘ghida’ procesul evolutionist.
4. Mutatiile studiate pana in prezent par a fi pierderi de informatii – lucru deloc surprinzator pentru un proces aleator. (5)
5. Este deci ilegitim sa pretinzi pe baza cazurilor de selectia naturala (care reduc informatia in populatii) ca exemple de ‘evolutie la lucru’.
6. Selectia naturala, care opereaza pe baza informatiilor create in bazinele genetice originale, are sens intr-o lume decazuta. Poate optimiza modul in care organismele se integreaza in mediu, si ajuta la franarea extinctiei intr-o lumea blestemata si muritoare. Prin ‘impartirea’ unui bazin de informatii in unele mai mici, poate adauga diverse varietati intre descendentii unui tipar original, exact asa cum se intampla cu diversele specii de cai. Chiar si ‘speciile’ noi pot aparea astfel, dar fara informatie noua. Asta ajuta in explicarea diversitatii de astazi in comparatie cu perioada lui Noe.

Poate daca ‘adevaratii credinciosi’ ai evolutionismului ar avea dovezi convingatoare ale procesului creativ, nu ar simti nevoia sa tulbure apele atat de des, prin prezentarea unui proces ‘descendent’ (selectia naturala) ca si cum ar demonstra credinta lor intr-un proces ‘ascendent’ – evolutia molecula-om.

Trebuie sa spunem unei lumi din ce in ce mai educate despre cum certitudinile schimbarilor biologice se leaga de istoria reala a lumii, descrisa in Biblie, sa ii ajutam sa inteleaga si sa creada mesajul Evangheliei care este bazat pe istoria reala.

Orbitor de clar? Unui membru CMI care vizita o pestera in Australia, i s-a aratat de catre un ghid o specie de crustaceu orb, care in acel mediu intunecat si-a ‘dezvoltat abilitatea de a nu vedea’. (!) In mod evident, o mutatie (eroare genetica de copiere) care cauzeaza orbirea unui crustaceu care traieste intr-un mediu iluminat ii va ingreuna supravietuirea.Totusi, acelasi lucru nu este un handicap acolo unde nu este lumina, si ca beneficiu atasat, animalul nu ar fi susceptibil unor infectii oculare ca semenii sai ce vad. Acest mic avantaj este suficient pentru a asigura ca, dupa un numar de generatii, toate aceste crustacee sa posede gena defecta, fiind cu totii orbi. In fapt ei nu si-au dezvoltat abilitati noi ci doar au pierdut una. O pierdere poate oferi un avantaj in lupta pentru supravietuire, dar ramane o pierdere. Credinta evolutionista presupune ca o cantitate masiva de informatii a aparut de-a lungul timpului; aratand cum informatia se pierde sau este corupta nu poate confirma aceasta credinta.

Referinte

1. Taylor, I., In mintea oamenilor, TFE Publishing, Toronto, Canada, pp. 125-133, 1984.
2. De la broasca la print video, produs de Keziah,. Vesi si Spetner, L.S., Nu din intamplare!, The Judaica Press Inc., New York, 1998.
3. Gitt, W., La inceput era informatia, Christliche Literatur-Verbreitung, Germany, p. 79, 1997.
4. Wieland, C., Greselile Gandacilor, Creation 19(3):30, 1997
5. Nota de subsol adaugata in Iulie 2010: De cand acest articol a fost scris, au fost propuse mai putin cazuri decat degetele de la o mana – si unele nu foarte clare, cum ar fi bacteria care poate digera nylon. Sunt mii de mutatii care au fost studiate – pentru ca mecanismul neoDarwinian sa fie credibil, ar trebui sa fie sute care sa se incadreze, insa in continuare sunt virtual non-existente, chiar daca este de conceput ca intr-un caz extrem de rar, o schimbare aleatoare ar putea sa adauge o mica portiune de informatie (complexitate specificata), pentru ca selectia naturala sa lucreze.  

 Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

Este ‘bunatatea’ noastra suficienta pentru Dumnezeu?

Geneza ... radacinile Evangheliei

de Ann Lamont

Cand crestinii marturisesc, ar trebui ei sa se limiteze la Noul Testament, unde este discutata viata si lucrarea de mantuire a Domnului Isus, sau ar trebui sa includa si parti din Geneza, pentru a fi de ajutor? Indiferent de ce materiale sunt folosite, un numar de adevaruri de baza trebuie explicate unui non-crestin. Diagrama este bazata pe un tipar evanghelic uzitat. (1)

1. Recunoaste ca:

Exista un Dumnezeu care ne iubeste si ne-a creat

2. Accepta ca:

TOATA lumea este PACATOASA si despartita de Dumnezeu

3. Crede ca:

ISUS A MURIT IN LOCUL NOSTRU si s-a ridicat din morti pentru a rascumpara pacatele noastre.

4. Raspunde prin:

Acceptandu-l individual pe Isus si rugandu-l sa ne ierte pacatele si sa fie Mantuitorul si Domnul nostru.

Dupa ce accepta existenta unui Dumnezeu creator care ne iubeste, o persoana trebui sa accepte ca este pacatoasa, separata de Dumnezeu prin pacat. Totusi, multi oameni ezita in a isi asuma acest al doilea pas. Unii oameni cred ca raul si binele sunt relative, asa ca Dumnezeu va fi satisfacut daca fiecare face ceea ce crede ca este bine pentru sine. Altii cred intr-un Dumnezeu ‘Mos Craciun’ care revarsa binecuvantari peste toata lumea.

Multi oameni pretind ca unele comportamente ca egoismul, minciuna si inselatul sunt necesare pentru a avansa in viata, o parte din natura noastra, si nu pacate, din moment ce omenirea a evoluat prin “supravietuirea celui puternic”. Multi altii considera ca sunt ‘suficient de buni’ pentru a fi acceptati de Dumnezeu. Si lista poate continua.

Experienta personala

Dificultatile intampinate deseori de oamenii ‘buni’  sunt ilustrate de parintii mei. Erau cinstiti, muncitori, iubitori si grijulii. Casa noastra era armonioasa si sigura. Parintii mei au facut multe sacrificii pentru a ne oferi mie si fratelui meu o educatie mai buna ca a lor. Erau cumpatati si ne-au implinit intotdeauna nevoile reale. Si-au sacrificat cu altruism interesele atunci cand fratele meu si eu eram tineri, alegand in schimb sa ne ajute in organizarea activitatilor in care eram implicati. Vacantele familiale erau foarte educationale si placute.

Parintii mei ne-au pregatit pentru viata, invatandu-ne lucrurile de care vom avea nevoie atat in casa cat si in afara ei. Ne-au trimis la scoala duminicala pentru a intari valorile morale ale casei noastre. Au fost parinti ‘buni’ si cetateni ‘buni’, asa ca in mod sigur au fost suficient de buni pentru Dumnezeu?

Amandoi parintii vedeau un natura (Psalmul 19:1. Romani 1:20) dovezi clare ale Dumnezeului creator, marele arhitect al universului. Ei credeau ca Dumnezeu era iubitor, deoarece ‘rasplatise’ familia mea ‘buna’ cu relatii stranse si vieti implinite. Totusi, urmatorul pas in procesul crestin prezenta o problema.

Din cauza ‘bunatatii’ lor, nici unul din parintii mei nu putea recunoaste ca erau pacatosi despartiti de Dumnezeu. Credeau ca un Dumnezeu iubitor va oferi fiecarui bebelus o ‘pagina alba’, urmand ca de acolo, el sa ramana acceptabil pentru Dumnezeu daca faptele bune le compenseaza pe cele rele (vezi diagrama). Multi oameni impartasesc aceasta viziune. (2)

Aceasta gandire incorecta poate proveni din ignorarea anumitor parti din Biblie (in special a istoriei lui Adam si Eva, care ne ofera o intelegere corecta asupra pacatului) si din interpretarea gresita a altor parti (viata lui David).

Definitia si originea pacatului

Initial, Adam si Eva se bucurau de o relatie personala apropiata cu Dumnezeu si erau fara pacat. Poate Dumnezeu a dorit ca oamenii sa il iubeasca si sa il asculta prin alegere si nu fortati, El le-a oferit alegerea intre ascultare si razvratire. Le-a spus sa nu manance din “copacul cunostintei binelui si raului”. (3) Ei au ales neascultarea – razvratirea impotriva lui Dumnezeu, care este definitia pacatului. Astfel pacatul a aparut prin actiunile si atitudinilor din gradina Edenului (Geneza 3:8:13, Romani 5:12) (4)

Consecintele pacatului

Din moment ce Dumnezeu este sfant si nu sufera pacatul (Habacuc 1:13), pacatul lui Adam si al Evei trebuia sa aiba consecinte. Creation a incetat sa mai fie “foarte buna” (Geneza 1:31) si a s-a “legat” de moarte si decadere (Roamani 8:19-22, Isaia 51:6). Adam si Eva au fost alungati din Eden (Geneza 3:23-24) unde toate nevoile lor erau implinite. Impreuna cu descendentii lor, de atunci inainte ei au trebuit sa indure munca grea si durerea (Geneza 3:16-19)

Totusi, cea mai grava consecinta a neascultarii lor a fost moartea. Moartea spirituala, ruperea legaturii cu Dumnezeu, a intervenit imediat (Geneza 3:8-11). Moartea fizica a aparut mai tarziu (5) (Romani 5:12), dar procesul a inceput din acel moment. (6)

Transmiterea pacatului tuturor oamenilor

Initial, Adam si Eva nu erau constienti de rau. Totusi, odata ce au mancat din “pomul cunostintei binelui si raului”, totul s-a schimbat. Din pacate, ei au cedat tentatiei si au pacatuit prin neascultare (Geneza 3:6). Au incercat sa paseze vina pentru actiunile lor (Geneza 3:12-13) si au experimentat frica si rusinea (Geneza 3:7,10).

Adam si Eva nu au putut “dezvata” ceea ce experimentasera si nu s-au putut intoarce la starea inocenta. Relatia lor deteriorata cu Dumnezeu i-a lasat neputiniciosi in fata pacatului, asa ca atitudinile si actinuile pacatoase au devenit o parte integranta a vietii lor, au dobandit ‘natura pacatoasa’ (Romani 5:5-8).

Dorinta lui Dumnezeu de a fi ascultat prin alegere se aplica fiecarei persoane care s-a nascut (descendentilor lui Adam si Eva – Fapte 17:26). Asemeni lui Adam si Eva, dupa cadere, fiecare persoana a trebuit sa traiasca cu cunostinta raului, tentatiile acestuia si neputinta de a il combate in mod constant, fara o relatie corecta cu Dumnezeu. Asadar, fiecare persoana a mostenit aceasta ‘fire pacatoasa’ (Romani 5:12) si a avut aceasta natura de la nastere (Psalmii 51:5) chiar daca ei insusi nu au comis nici un pacat inca (vezi si Psalmii 58:3).

Contrar gandirii populare, profesorul de psihologie Paul Bloom de la Universitatea Yale afirma: “Tot mai multe dovezi indica faptul ca oamenii au un simt moral rudimentar inca de la inceputul vietii.” (7)

Si ca: “Un anume simt al binelui si raului pare a fi gravat in oase”. Asa cum spunea apostolul Pavel, oamenii “dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor” ( Romani 2:15).

Tragic, dar nimeni nu se naste cu o ‘foaie alba’ si, chiar daca ar beneficia de asa ceva, nimeni nu ar putea sa o tina asa. Din cauza ‘naturii pacatoase’ fiecare persoana, inevitabil alege raul in detrimentul binelui, in ciuda celor mai bune intentii (Romani 7:19) si astfel un pacatos este condamnat (Romani 3:23). ‘Binele’ nostru (oricat de mult) nu conteaza in fata unui Dumnezeu sfant care nu poate accepta nici un pacat (oricat de mic) (Habacuc 1:13). (Vezi diagrama)

Intepretari gresite

La suprafata, viata lui David pare sa arate ca binele facut poate contrabalansa raul. Cand David a vazut o femeie frumoasa, s-a lasat prada ispitei, a comis adulter si apoi a aranjat ca sotul ei sa fie ucis (2 Samuel 11). Totusi, acest episod a fost “o pata pe un caracter corect si inchinat slujirii lui Dumnezeu” (8), Dumnezeu numindu-l pe David “un om dupa inima Mea” (1 Samuel 13:14, Fapte 13:22, Fapte 7:46). In timp ce “binele” lui David pare sa contrabalanseze propriul pacat, este acesta motivul pentru acceptarea sa de catre Dumnezeu? Deloc!

Atunci cand profetul Natan il confrunta pe David si il condamna pentru ceea ce a facut  (2 Samuel 12), David isi marturiseste pacatul si cauta iertarea Domnului din toata inima. Acesta a fost adevaratul motiv pentru Dumnezeu i-a iertat pacatul lui David ( 2 Samuel 12:13, Ps. 32:5, Ps. 51:1) (vezi diagrama).

Interpretate corect, vietile lui David si celorlalti oameni biblici contrazic in mod clar viziunea conform careia ‘bunatatea’ noastra poate compensa pacatele, in ochii lui Dumnezeu.

Necesitatea unui Adam real si a unei caderi reale

Romani 5:14-19 si 1 Corinteni 15:21-23 ne arata clar ca problema noastra este identica cu cea a lui Adam. Daca problema lui Adam si pacatul lui in fata lui Dumnezeu nu ar fi fost reale, problema noastra ar fi? Cele doua sunt inseparabile.

Evolutia sugereaza explicatii pentru ‘pacat’ si aparitia omenirii fara necesitatea lui Adam. Dar, daca Dumnezeu a creat oamenii ca pe niste creaturi violente, egoiste, fara o relatie cu El, ne-ar condamna El pentru ca sunt asa cum El ne-a facut? Nu ar fi drept sa faca asta. If Dumnezeu ar fi creat oamenii “pacatosi”, separati de El, nu am avea nevoie de iertarea lui Dumnezeu – o contradictie totala a Evangheliei.

Isus insusi a vorbit despre Adam ca un personaj real, asa cum a facut si Pavel, Luca, Iuda, Osea si scriitorul Cronicilor. (9) Atunci cand vorbeste despre legamantul casatoriei (Matei 19:4, Marcu 10:6), Isus afirma ca este asa cum a fost si la “inceputul creatiei” (10), cand Dumnezeu a facut femeia (Eva, Geneza 2:22) pentru a fi sotia barbatului (singurul barbat Adam, Geneza 2:7, 15:22).

In mod repetat, Pavel vorbeste despre Adam si va ca persoane reale (1 Cor 15:45; (11) 2 Cor 11:3) a caror neascultare a adus pacatul (Romani 5:12) si moartea (1 Cor 15:21-22) in lume. Similar, Pavel a scris despre ei ca fiind creati de Dumnezeu ca indivizi (1 Tim 2:13) si despre aparitia pacatului in gradina Eden (1 Tim 2:13-14). Biblia mentioneaza numele descendentilor pe linie paterna de la Adam la David (1 Cronici) si de la Adam la “tatal pamantesc” al Domnului Isus, Iosif (Luca 3:23-28). (12) Iuda v.14 si Osea 6:7 vorbesc despre Adam. Daca Adam nu ar fi fost real, Biblia ar fi plina de minciuni si greseli care i-ar distruge complet autoritatea.

Concuzie

Orice motiv ar avea o persoana, de a nu recunoaste ca este pacatoasa, solutia este aceeasi – dobandind intelegerea corecta a pacatului, oamenii pot recunoaste ca ei sunt pacatosi, despartiti de Dumnezeu si ca nu pot face nimic prin ei insisi pentru a restabili partasia cu Dumnezeu.

Singura solutie este sa fim iertati de Dumnezeu. Aceasta implica sa credem ca Domnul Isus este mantuitorul nostru care a murit pentru a ne obtine iertarea de pacate.

Referinte

1.      Adaptat din “Cunoscandu-l personal pe Dumnezeu”, produs de Campus Crusade for Christ, Australia. Cuvintele nu sunt identice.

2.      Din pacate, exista unele organizatii pseudo-religioase care propovaduiesc un Dumnezeu creator si iubitor si care subliniaza ca trebuie sa fii o persoana “buna”, dar nu fac nici o referire la pacat sau un Mantuitor. Aceasta insala multi membri sa creada ca “bunatatea” personala este suficienta pentru a ii face acceptabili in fata lui Dumnezeu.

3.      Nu era nimic in neregula cu fructul in sine, totul era “foarte bun” (Geneza 1:31) inainte ca Adam si Eva sa pacatuiasca. Problema era neascultarea.

4.      Eva a mancat fructul deoarece a fost inselata; Adam stia ce face insa a ales sa ii faca pe plac sotiei in loc sa asculte de Dumnezeu (Geneza 3; vezi si 1 Tim 2:14)

5.      Daca moartea fizica ar fi fost imediata, rasa umana ar fi disparut in acel moment, deoarece Adam si Eva nu aveau copii.

6.      Cuvantul ebraic se citeste ca “murind, vei muri).

7.      “Bebelusii constientizeaza diferenta intre bine si rau la sase luni, conform unui studiu”, www.dailymail.com, 9May 2010.

8.      J.D. Douglas, N. Hillyer, F.F. Bruce, et al. (Eds.) New Bible Dictionary, 2^nd ed. Leicester, UK: IVP, p.268.

9.      Atunci cand Adam este mentionat in Biblie, intotdeauna se vorbeste ca despre o persoana reala. Ideea ca el este un simbol nu apare nicaieri.

10.  Asadar omenirea nu a aparut la sfarsitul procesului de creatie intins pe miliarde de ani. Din moment ce Biblia permite numai mii de ani pentru genealogiile descendentilor lui Adam, cuvintele Domnului Isus indica spre “inceputul creatiei” care a avut loc cu numai cateva mii de ani in urma.

11.  Aici Pavel citeaza Geneza 2:7

12.  Daca Adam nu ar fi existat, genealogiile ar fi falsificate, minciuni deliberate.

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.