Este Biblia cu adevarat Cuvantul lui Dumnezeu?

Leacul potrivit

John Warwick Montgomery ne impartaseste o parabola:

Un mare rege (Dumnezeu) are un fiu (omenirea) care a crescut si s-a instrainat de el. In timp ce calatorea intr-o provincie indepartata, fiul a contractat o boala grava. Doctorul care il insotea (ratiunea) era incapabil sa trateze aceasta boala, dar regele, afland de starea fiului sau, a trimis instructiuni (Evanghelia) pentru vindecare. Totusi, numerosii dusmani ai regelui au aflat si ei ce s-a intamplat si au trimis si ei remedii - pretinzand ca vin de la rege - care erau, de fapt, otravitoare ( religiile non-crestine si optiunile filosofice). Solutia fiului la aceasta dilema a fost sa evalueze leacurile prin intermediul a trei teste: primul, ceea ce fiecare remediu dezvaluia despre tatal (prin intermediul asemanarilor dintre tata si fiu); al doilea, cat de corect se raporta fiecare leac la natura bolii descrise; si al treilea, cat de bune par a fi metodele curative. Cu ajutorul doctorului, fiul a decis, intr-un final care este cel care intruneste cel mai bine toate cele trei conditii.

Montgomery ne propune aceste trei teste. Primul test este "ce dezvaluie fiecare remediu despre tatal". Dovezile creatiei (1) reprezinta un argument puternic in favoarea existentei unui Dumnezeu personal, puternic, intelept, etern si moral. Biblia proclama toate aceste insusiri ale lui Dumnezeu.

Al doilea test este "cat de corect este fiecare leac in comparatie cu descrierea bolii". Multe religii liberale si umaniste se fondeaza pe natura buna a omului. Sustin ca tot raul si toata coruptia sunt provocate de societate. Aceasta afirmatie contravine dovezilor istorice si logicii. Istoria ne releva ca omul nu este in esenta bun; este egoist si pacatos. Viziunea liberala este si ea ilogica, pentru ca societatea este o suma a indivizilor. A arunca vina pentru situatia actuala pe societate, este egal cu a o arunca pe oameni. Este exact ceea ce Biblia propovaduieste: "Romani 3:23 Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu."

Cel de al treilea test este "cat de sanatoase par a fi metodele curative". Daca Dumnezeu S-a relevat in forma scrisa, acea revelatie ar trebui sa aiba anumite proprietati datorate cunostintei Sale infinite si perfectiunii morale:

1. Ar fi in intregime adevarata - cunostinta infinita ar preveni erorile, iar sinceritatea Sa ar garanta lipsa inselaciunii.
2. Ar fi un tot unitar si coerent, fara a se auto-contrazice.
3. Ar contine dorinta lui Dumnezeu pentru om, si ar oferi motivatia pentru a trai conform ei.

Dumnezeu S-a relevat in Biblie fara greseala. Biblia insasi sustine aceasta idee (2). Sa analizam cateva din dovezile in favoarea celor sustinute de Biblie si care ne arata ca aceasta este Cuvantul lui Dumnezeu.

Dovezi arheologice

Primele dovezi pe care le putem aduce in sprijinul Bibliei sunt cele arheologice. Nelson Glueck, un respectat arheolog sustine ca:"Se poate afirma cu certitudine ca nici o descoperire arheologica nu contrazice descrierea biblica." Liberalistii au adus acuzatii fanteziste impotriva Biblie, acum sute de ani, dar acum au tacut. Aceasta nu se intampla cu alte religii. Afirmatiile mormonilor, conform carora Cartea Mormonilor a fost insuflata de Dumnezeu, au fost categoric condamnate de Institutul Smithsonian din cauza gravelor erori continute; acest lucru nu este valabil pentru Biblie. A.N. Sherwin-White, un respectat istoric de la Oxford afirma ca:"Confirmarile istorice pentru cartea Faptele Apostolilor sunt irefutabile...", desi nu este crestin, el privind aceasta Carte ca fiind "propaganda" (4).


Dovezi istorice cu privire la existenta lui Isus

Un alt element de baza este dat de dovezile istorice, care atesta existenta reala a lui Isus Cristos. Desi multi atei afirma ca Isus nu a existat niciodata, El este mentionat de multi istorici contemporani, ne-crestini. Sa analizam probele.

Flavius Josephus, un istoric evreu al primului secol, scris despre Isus si crestini:

" A convocat o intrunire a Sanhedrinului si a adus inaintea lor un om pe nume Iacov, fratele lui Isus, numit Cristosul, si inca cativa. I-a acuzat de incalcarea legii si i-a predat pentru a fi ucisi cu pietre." (5)

Alte scrieri rabinice iudaice, inclusiv Rabinul Eliezer si scriitorii Talmudului, vorbesc despre Isus si minunile pe care El le-a infaptuit. Suprinzator pentru multi atei, ei nu au negat niciodata ca aceste miracole au avut loc, dar incearca sa le explice ca lucrari ale unei forte negative (7).

Tacit a scris despre Isus si crestinii primului secol in lucrarea sa "Anale" ( o istorie a imperiului roman):

"Cristus, de la care se trage numele lor, a suferit pedeapsa capitala in timpul domniei lui Tiberiu, din mainile unuia dintre procuratorii nostri, Pilat din Pont, si o superstitie cat se poate de daunatoare, desi oprita pentru moment, a izbucnit din nou nu numai in Iudeea, prima sursa a raului, ci chiar si in Roma." (7)

Thallus, un istoric samaritean, a scris in anul 52 dHr, incercand sa aduca argumente naturale pentru cutremurul si intunericul care s-au manifestat in momentul rastignirii. Mara Bar-Seraphon a scris o scrisoare catre fiul sau, in anul 73 dHR, in care vorbeste despre moartea lui Socrate, Pitagora si Isus :"Ce avantaj au dobandit iudeii prin executarea regelui lor cel intelept?... Si nici macar nu a murit; a trait in invataturile pe care le-a dat.". Isus este de asemenea mentionat de Pliniu cel Tanar, Lucian din Samosata si Phlegon.

Multi istorici au facut afirmatii ca :"nici un istoric serios nu s-a aventurat sa conteste autenticitatea existentei lui Isus". Ultima versiune a Enciclopediei Britannica, afirma pe baza multiplelor marturii extra-biblice:
"Aceste marturii independente dovedesc ca in vremurile antice chiar si oponentii crestinismului nu au contestat niciodata existenta lui Isus, care a fost pusa sub indoiala prima data, pe baza unor acuzatii nefondate la inceputul secolului al 18-lea, de-a lungul secolului al 19-lea si la inceputul secolului 20. "

Chiar si ateistul H.G. Wells a spus despre Isus: "...esti obligat sa spui, "A fost un om. Aceasta parte a povestii nu poate fi inventata." (8)



Dovezi stiintifice

Descoperiri stiintifice recente vin sa sustina veridicitatea cronologiei biblice. Acest studiu a demonstrat corectitudinea descrierilor biblice referitoare la Cele 10 Plagi ale Egiptului si caderii Ierihonului.

Doctorii Hendrik J. Bruins si Johannes van der Plicht au publicat un articol in prestigiosul jurnal britanic, "Nature", in care dateaza distrugerea Ierihonului in anul 1580 iHr (+/- 13 ani), folosing datarea cu C14. Aceasta data este importanta, deoarece unii arheologi au sustinut ca Ierihonul a fost distrusde egipteni, intre 1550 si 1300 iHr. Studiile recente contrazic teoria egipteana, dovedind ca Ierihonul a fost distrus anterior. (9)

Ceea ce este si mai interesant este ca, folosind datarea cu C14 pe trei inele, s-au descoperit dovezi ale unei eruptii vulcanice, pe insula Thera, din Marea Egee, datand din anul 1628 iHr (10). Astfel, aceasta eruptie este plasata cu 45 de ani, anterior distrugerii Ierihonului, intr-o vreme in care coincide cu cele 10 plagi care au fost trimise asupra Egiptului.

Exodul 10:20 Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece.

Exodul 10:21 Domnul a zis lui Moise: "Întinde-ţi mâna spre cer, şi va fi întuneric peste ţara Egiptului, aşa de întuneric de să se poată pipăi."

Toti cercetatorii au gasita aceasta diferenta de 45 de ani, "foarte interesanta".


Unicitatea si unitatea Bibliei

Urmatoarea dovada este unitatea si unicitatea Bibliei. Biblia a fost scrisa de peste 40 de autori, proveniti din toate treptele societatii, incluzand pescari, regi, servitori, preoti si un vames. Cele 66 de carti ale Bibliei au fost scrise de-a lungul unei perioade de 1500 de ani, in trei limbi, pe trei continente cu o singura tema si fara contradictii. C.J. Sharp ilustreaza acest miracol:

"Daca un fragment de piatra ar fi gasit in Italia, altul in Asia Mica, altul in Grecia, altul in Egipt si tot asa pana toate cele 66 de fragmente ar fi gasite, si daca puse la un loc s-ar potrivi perfect, alcatuind o statuie perfecta lui Venus din Milo, nu exista un artist sau savant care sa nu ajunga, imediat, la concluzia ca existat un sculptor care a conceput si creat aceasta statuie. Chiar liniile si gradul de perfectiune ar determina, probabil, care dintre artistii antici a creat-o. Nu numai unitatea Scripturilor, dar si perfectiunea lor, sugereaza ca autorul a fost mai presus de orice om. Nu ar putea fi altul decat Dumnezeu." (11)

Dovezi profetice

Un alt motiv pentru care crestinii considera ca Dumnezeu este autorul Bibliei, il reprezinta profetiile din aceasta. Acest aspect este unic printre religiile lumii, deoarece daca una prezice ca va avea loc un eveniment, si acesta nu are loc se dovedeste a fi o religie falsa. Biblia este plina de profetii care s-au implinit in proportie de 100%. Aveti in acest articol cateva din profetiile mesianice care s-au implinit prin Domnul Isus. Iar aici o lista completa.

Desi unel din acestea sunt vagi si se poate considera ca s-au implinit in mod deliberat, multe sunt specifice: locul nasterii (Mica 5.2), data nasterii (Daniel 9.25), felul in care s-a nascut (Isaia 7.14), modu in care a murit (Zaharia 12.10, Psalmii 22.16 - profetie realizata inainte de inventarea crucificarii), strapungerea cu sulita (Zaharia 12:10), inmormantarea (Isaia 53.9).

Biblia a profetit si distrugerea completa a catorva orase. Despre unele a spus ca vor reconstruite, iar despre altele a afirmat ca nu vor recladite niciodata. Arheologia a dovedit ca Biblia are dreptate 100%. Un exemplu concludent este orasul Tir. Ezechiel 26:3-5,7,12,14,16 prezice:

1. Nebucadnetar va ocupa orasul
2. Alte natiuni il vor ajuta
3. Orasul va ras de pe fata pamantului
4. Va deveni un loc pentru intinderea plaselor de pescuit
5. Pietrele si lemnul sau vor fi aruncate in mare
6. Orasul nu va fi reconstruit niciodata.

Ezechiel 26:3 de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: "Iată că am necaz pe tine, Tirule, şi voi aduce împotriva ta multe neamuri, cum îşi ridică marea valurile!

Ezechiel 26:4 Ele vor dărâma zidurile Tirului, îi vor surpa turnurile, îi voi răzui şi ţărâna, şi o voi face o stâncă goală.

Ezechiel 26:5 Va rămâne o mare ca un loc unde se vor întinde mreji de prins peşte; Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu. Va fi prada neamurilor!

Ezechiel 26:7 Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: "Iată că aduc de la miazănoapte împotriva Tirului pe Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împăratul tuturor împăraţilor, cu cai, care, călăreţi, şi cu o mare mulţime de popoare.

Ezechiel 26:12 Îţi vor ridica bogăţiile, îţi vor prăda mărfurile, îţi vor surpa zidurile, îţi vor dărâma casele tale cele plăcute, şi vor arunca în ape pietrele, lemnele şi ţărâna ta.

Ezechiel 26:14 Te voi face o stâncă goală; vei fi ca un loc în mare unde se vor întinde mreji de prins peştii; şi nu vei mai fi zidit la loc. Căci Eu, Domnul, am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu."

Conform datelor istorice, Nebucadnetar a cucerit orasul, oamenii scapand pe o insula din apropiere. Mai tarziu, Alexandru cel Mare a ocupat insula, umpland golul dintre uscat si aceasta cu ramasitele vechiului oras, creand astfel un pod. Vechiul oras este acum un loc pentru pescari, nici un oras nu a fost construit, desi exista conditii excelente, cum ar fi o rezerva de apa care poate sustine un oras major.

Un alt aspect important al profetiei Biblice este reprezentat de profetiile biblice, referitoare la ultimele zile ale omenirii. Ioan, Zaharia si alti au profetit si au avut viziuni ale viitorului pe care au incercat sa le descrie cu propriile cuvinte. Este uimitor cat de actuale sunt aceste profetii. Nu aveau cum sa stie, acum 2000 de ani, care vor fi conditiile din zilele noastre. De exemplu, in Apocalipsa 9:13-19 (12), Ioan descrie cum o armata de 200 de milioane de oameni va traversa Eufratul, dinspre est. La acea vreme, nu existau 200.000.000 de oameni in lume, sa nu mai vorbim de o singura armata. Astazi, China are o armata de 200.000.000 de soldati. Ioan descrie aceasta armata, ca fiind calare pe cai imbracati in armuri, din a caror gura iese foc, fum si sulf. Au putere in cozile lor si vor fi folosite pentru a distruge o treime din omenire. Se pare ca Ioan, descrie razboiul modern, purtat cu tancuri. Ii numeste cai, pentru ca nu exista alt mod de transport in acea vreme.

Ioan descrie in Apocalipsa, capitolul 13 un guvern mondial unic, care va folosi un sistem monetar fara bani fizici, care va folosi un semn pe fruntea sau mana fiecarei persoane. Astazi avem scannere in toate magazinele, care pot fi folosite pentru a evita folosirea banilor fizici. Acest lucru va reduce criminalitatea si va fi acceptat cu bucurie intr-o lume disperata dupa pace. Chiar acum, folosim cardul de debit, dar un implant invizibil, sub piele va fi folosit si acceptat pentru ca este mai usor de utilizat si va preveni problemele cauzate de pierderea cardului. Tehnologia este gata pentru acest pas, insa trebuie sa ne intrebam, "De unde stia Ioan?"

Zaharia 14:12-15 (13), descrie batalia pe care Dumnezeu o va folosi pentru a judeca neamurile ( comparati cu Apocalipsa 19:17-21). El descrie astfel:"Le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor, şi le va putrezi limba în gură." Suna ingrozitor, dar nu putem sa nu ne gandim la ororile cauzate de razboiul nuclear si biologic. De unde stia Zaharia? Nu exista nimic comparabil in zilele sale. Cea mai plauzibila explicatie este ca Dumnezeu, care cunoaste viitorul, I-a spus, pentru a confirma autenticitatea Bibliei.

Sa mai mentionam o profetie. Insasi existenta statului Israel este fenomenala. In toata Biblia, Dumnezeu afirma ca va aduce inapoi poporul Sau. Cu putin timp inainte de distrugerea completa a Ierusalimului si exilul poporului lui Israel, in anul 70 dHr, Pavel a scris despre faptul ca de-a lungul timpului "Israelul va fi mantuit", insemnand ca ei se vor intoarce la Cristos (Romani 11). Dumnezeu nu a terminat cu Israel. Desi Israel, ca popor, s-a dovedit de nenumarate ori a fi rau, Dumnezeu nu i-a uitat, pentru ca " Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută." (Romani 11:29) Uitati-va la istoria lui Israel. A inceput cu un nomad numit Avram, care nu a detinut niciodata un pamant, cu exceptia pamantului in care a fost inmormantat. Au crescut in numar, ca sclavi in Egipt ( pastrandu-si cumva integritatea nationala ). Dupa ce au fost sclavi, timp de 400 ani, au plecat din Egipt si chiar au cucerit natiunile care traiau in Palestina, desi nu erau razboinici de meserie. Jumatate din natiune a fost distrusa si exilata in timpul apogeului imperiului asirian (722 iHr). Cealalta jumatate a fost distrusa si exilata in timpul dominatiei babiloniene (586 iHr). S-au intors in tara lor, in timpul dominatiei persane, reusind cumva sa isi pastreze identitatea pe tot parcursul exilului. Grecii au incercat sa le anihileze identitatea prin integrare fortata; cine nu accepta era ucis. Dupa greci, romanii i-au subjugat, au distrus templul si i-au fortat sa plece in exil ( dupa anul 70 dHR ). Pentru urmatorii 1900 de ani au fost nomazi sub persecutie constanta (Osea 3:4,5). Musulmanii i-au ucis si dispersat. Asa numitii crestini i-au fortat sa isi schimbe religia sub amenintarea executiei. Averile le-au fost constant confiscate. Toate acestea au culminat cu atrocitatile comise de Hitler, despre care se spune ca a ucis 6.000.000 de evrei. Prejudecatile anti-semite sunt la loc de cinste si astazi. Majoritatea Orientului Mijlociu nu doreste decat anihilarea totala a evreilor. Razboiul de 6 Zile a fost victorie incredibila a Israelului impotriva lumii arabe, deoarece sortii erau impotriva lor. Cum putem justifica existenta Israelului? Cum putem explica ura cu care au fost prigoniti de-a lungul secolelor, fara existenta unei forte supranaturale, rele care incita si amplifica aceasta ura? Supravietuirea Israelului si faptul ca ei s-au intors acasa dupa 1900 de ani ar trebui sa ne puna pe ganduri serios si nu face altceva decat sa confirme adevarul Bibliei.

Supravietuirea in fata persecutiei

Un indicator final al veridicitatii Bibliei, provine din eforturile pe care ucenicii lui Isus le-au depus pentru a propovadui Evanghelia. In ciuda persecutiilor, oamenii erau dispusi sa moara pentru Isus, care prezisese persecutia bisericii:

Matei 24:9 Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.

Un exemplu de implinire al acestei profetii, provine din scrierile lui Pliniu cel Tanar, ca guvernator al Bitiniei in anii 111-113 dHr. El i-a scris imparatului Traian cu privire la biserica primara, devotamentul lor pentru Cristos si cum i-a persecutat, torturat si omorat:

"I-am intrebat daca sunt crestini si daca recunosc acest lucru. Am repetat intrebarea a doua si a treia oara, avertizandu-i de pedeapsa ce ii asteapta. Daca staruiesc, dau ordin sa fie condusi spre executie; caci indiferent de natura faptei recunoscute, sunt convins ca incapatanarea si indaratnicia lor de nezdruncinat nu trebuie sa treaca nepedepsite...

Au mai declarat ca singura lor vina sau greseala nu s-a ridicat la mai mult de atat: ca se intruneau regulat inainte de ivirea zorilor intr-o anumita zi pentru a canta alternativ intre ei imnuri spre slava lui Cristos ca unui Dumnezeu si pentru a se lega prin juramant nu in vederea unui scop criminal, ci ca sa se abtina de la furt, talharie si adulter...

Acest fapt m-a facut sa decid ca era cu atat mai necesar sa scot adevarul prin tortura de la doua roabe, numite de ei diaconite. Nu am aflat altceva decat un fel de cult degenerat dus pana la extrem."

Pliniu, Scrisori 10.96-97

Pliniu recunoaste ca i-a torturat ( "va vor chinui") si executat ("si va vor omori"), doar pentru natura crezului lor ("pentru Numele Meu"). Este o implinire a profetiei care iti da fiori, care ne confirma ca primii crestini cunosteau adevarul Evangheliei si erau dispusi sa moara pentru aceasta.



Referinte


1. Ross, H. 1995. The Creator and the Cosmos, NavPress Publishing, Colorado Springs, CO.

2. 2 Timotei 3:16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,

Matei 5:18 Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.

3.Nelson Glueck, Rivers in the Desert, Farrar, Strauss and Cudahy, New York, 1959, p. 31.

4. "For Acts the confirmation of historicity is overwhelming. Yet Acts is, in simple terms and judged externally, no less a propaganda document than the Gospels, liable to similar distortion. But any attempt to reject its basic historicity even in matters of detail must now appear absurd." A. N. Sherwin-White. 1978. Roman Society and Roman Law in the New Testament. Baker, Grand Rapids, p. 189.

5. Flavius Josephus The Antiquities of the Jews 20.9.1

6.Matthew 12:24, Mark 3:22, Luke 11:15, Flavius Josephus The Antiquities of the Jews 18:63, Talmud P. Ta'an. 65b, and the Sanhedrin 3a

7.Cornelius Tacitus Annals 15.44 from The Tech Classics Archive translated by Alfred John Church and William Jackson Brodribb

8. H. G. Wells, Outline Of History.

9.Bruins, H.J. and J. van der Plicht. 1996. The Exodus enigma. Nature 382: 213-214.

10.Friedrich, W.L., P. Wagner, and H. Tauber. 1990. Thera and the Aegean World III Thera Foundation, London, UK.
Kuniholm, P.I., B. Kromer, S.W. Manning, M. Newton, C.E. Latini, and M.J. Bruce. 1996. Anatolian tree rings and the absolute chronology of the eastern Mediterranean, 2220-718 BC. Nature 381: 780-783.
Renfrew, C. 1996. Kings, tree rings and the old world. Nature 381: 733-734.

11. Shelly, Rubel. 1990. Prepare To Answer. Grand Rapids: Baker Book House, p 114.

12.

Apocalipsa 9:15 Şi cei patru îngeri, care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni.

Apocalipsa 9:16 Oştirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul.

Apocalipsa 9:17 Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei, şi din gurile lor ieşea foc, fum şi pucioasă.

Apocalipsa 9:18 A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa, care ieşeau din gurile lor.

Apocalipsa 9:19 Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete, şi cu ele vătămau.

13.

Zaharia 14:12 Dar iată că urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele, care vor lupta împotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor, şi le va putrezi limba în gură.

Zaharia 14:13 În ziua aceea, Domnul va trimite o mare învălmăşeală în ei; unul va apuca mâna altuia, şi vor ridica mâna unii asupra altora.

Zaharia 14:14 Iuda va lupta şi el în Ierusalim, şi vor strânge bogăţiile tuturor neamurilor de primprejur, aurul, argintul şi haine foarte multe.

Zaharia 14:15 Aceeaşi urgie va lovi şi caii, catârii, cămilele, măgarii, şi toate vitele care vor fi în taberele acelea.

Tradus cu acordul autorului.
Originalul il gasiti aici

Sigiliul Izabelei confirma existenta acestui personaj biblic

Conform Vechiului Testament, cartile Regi 1 si 2, Izabela sotia regelui Ahab a condus poporul lui Israel in ratacire si idolatrie (1). Biblia ne spune ca regina Izabela era fiica unui rege pagan si ca ea a urmat caile parintilor ei, venerandu-l pe Baal si practicand vrajitoria (1). Dupa ce s-a casatorit cu regele Ahab, Izabela si-a condus sotul in idolatrie (2) si persecutarea profetilor lui Dumnezeu, acestia fiind nevoiti sa se ascunda in pesteri pentru a scapa de la moarte (3). Conform Bibliei, Izabela a mers atat de departe, incat a folosit sigiliul regelui pentru a condamna oameni la moarte (4).


Noi dovezi


Dr. Marjo Korpel, un savant care studiaza Vechiul Testament la Universitatea Utrecht, a publicat un studiu in care detaliaza argumentele in favoarea teoriei conform careia sigiliul de mai sus, datat in secolul 9 iHr, apartine infamei reginei Izabela (5). Conform lui Korpel, sigiliul contine simboluri care indica ca a apartinut unei femei cu sange regal. In plus, este extraordinar de mare, comparat cu sigiliile cetatenilor obisnuiti. Literele inscriptiei alcatuiesc numele (l')yzbl, transcrierea ebraica a numelui Izabela.

Concluzie

Izabela, infama regina pagana, sotia regelui israelit Ahab, pare sa fi lasat posteritatii sigiliul oficial, o relicva datand din secolul 9 iHr, conform Dr. Marjo Korpel, care a stabilit veridicitatea inscriptiei. Acesta este inca un exemplu al acuratetii istorice a Vechiului Testament.


Tradus cu acordul autorului
Originalul aici

1.

1 Imparati 16:30 Ahab, fiul lui Omri, a făcut ce este rău înaintea Domnului, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înaintea lui.

1 Imparati 16:31 Şi, ca şi cum ar fi fost puţin lucru pentru el să se dedea la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a mai luat de nevastă şi pe Izabela, fata lui Etbaal, împăratul Sidoniţilor, şi a slujit lui Baal şi s-a închinat înaintea lui.

2 Imparati 9:22 Cum a văzut Ioram pe Iehu, a zis: "Pace, Iehu?" Iehu a răspuns: "Ce, pace! Câtă vreme dăinuiesc curviile mamei tale Izabela, şi mulţimea vrăjitoriilor ei!"

2.
1 Imparati 21:25 N-a fost nimeni care să se fi vândut pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului, ca Ahab, pe care nevasta sa Izabela îl aţâţa la aceasta.

3.
1 Imparati 18:4 De aceea când a nimicit Izabela pe proorocii Domnului, Obadia a luat o sută de prooroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră, şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă. -

1 Imparati 18:13 Nu s-a spus oare domnului meu ce am făcut când a ucis Izabela pe proorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de prooroci ai Domnului, câte cincizeci într-o peşteră şi i-am hrănit cu pâine şi cu apă?

4.

1 Imparati 21:8 Şi ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab, şi le-a trimis bătrânilor şi dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui.

1 Imparati 21:9 Iată ce a scris în aceste scrisori: "Vestiţi un post; puneţi pe Nabot în fruntea poporului,

1 Imparati 21:10 şi puneţi-i în faţă doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: ,Tu ai blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!' Apoi scoateţi-l afară, împroşcaţi-l cu pietre, şi să moară."

1 Imparati 21:11 Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii şi dregătorii care locuiau în cetate, au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea.

5.
http://www.uu.nl/uupublish/homeuu/homeenglish/newsandagenda/october/ancientsealbelon/47941main.html

Chitanta cuneiforma de la curtea regelui Nebucadneţar confirma detalii din Vechiul Testament

De multe ori, scepticii pretind ca autorii Vechiului Testament au nascocit numele regilor cu care israelitii au intrat in contact. Totusi, descoperirea recenta a unei tablite cuneiforme, datata ca fiind din anul 595 iHr, confirma unul dintre detaliile minore despre un oficial obscur de la curtea regelui Nebucadnetar II, mentionat in Vechiul Testament, in cartea lui Ieremia.

Ieremia 39:3 Atunci au înaintat toate căpeteniile împăratului Babilonului, şi au cuprins poarta de la mijloc. Erau: Nergal-Şareţer, Samgar-Nebu, Sarsechim, căpetenia famenilor dregători, Nergal-Şareţer, căpetenia magilor, şi toate celelalte căpetenii ale împăratului Babilonului.

Noile dovezi

Michael Jursa, profesor asociat la Universitatea din Viena, a descoperit tableta asiriana in Sala Arcuita a British Museum, care gazduieste 130.000 de astfel de tablete. Mica tableta este o chitanta de primire, care atesta donarea, de catre Nabu-sharrussu-ukin ( scris in limba engleza), a 0.75kg de aur unui templu din Babilon.

Traducerea completa este:

1,5 mine de aur, proprietatea lui Nabu-sharrussu-ukin ( engleza ), eunucul sef, pe care le-a trimis prin eunucul Arad-Banitu la (templul) Esangila: au fost livrate la Esangila de Arad-Banitu. In prezenta lui Bel-usat, fiul lui Alpaya, gardianul regal, (si a lui) Nadin, fiul lui Marduk-zer-ibni. Luna XI, ziua 18, anul 10 al lui Nebucadnetar, regele Babilonului.

Profesorul Jursa subliniaza ca, capitolul 39 din Cartea lui Ieremia, contine acelasi nume -Nebo-Sarsekim (engleza), desi este scris putin diferit. Conform lui Ieremia, Nebo-Sarsekim (engleza) era capetenia famenilor lui Nebucadnetar, fiind alaturi de acesta la asediul Ierusalimului in anul 587 iHr, la 8 ani dupa inregistrarea chitantei.

Concluzie

Descoperirea tablitei cuneiforme, confirma existenta acestui minor oficial, mentionat in cartea lui Ieremia din Vechiul Testament. Inainte de aceasta descoperire, singurele figuri biblice confirmate erau regii bine-cunoscuti. Aceasta descoperire ne da indicii puternice despre acuratetea relatarilor biblice.

Tradus cu acordul autorului
Originalul aici

Nota traducatorului: Numele au fost pastrate asa cum au fost scrise in articolul original, in limba engleza. Numele persoanei in Biblia in limba romana este Sarsechim. La fel apar diferente intre numele scrise in asiriana si cele scrise de evrei, Nabu-sharrussu-ukin(asiriana) = Nebo-Sarsekim (transcrierea ebraica) ( ca exemplu Mihai = Michael, desi sunt transcrise diferit reprezinta acelasi nume).

A fost Albert Einstein ateu?

A crezut Einstein intr-un Dumnezeu personal?

"Stiinta fara religie este patetica, religia fara stiinta este oarba." Albert Einstein

"Pozitia mea fata de Dumnezeu este cea a unui agnostic. Sunt convins ca o constiinta treaza, care acorda importanta principiilor morale pentru imbunatatirea si innobilarea vietii nu are nevoie de ideea unui datator de legi, in special a unuia care lucreaza pe principiul recompensarii si pedepsirii." Albert Einstein

Foarte multi oameni dezbat in continuare pe tema citatelor de mai sus. Unii spun ca el a crezut in Dumnezeu, altii ca a fost un agnostic, altii ca a fost ateu.

Einstein spunea foarte clar ca el nu credea intr-un Dumnezeu personal:

"A fost, bineinteles, o minciuna ceea ce ati citit despre convingerile mele religioase, o minciuna care este repetata in mod sistematic. Nu cred intr-un Dumnezeu personal si niciodata nu am negat acest lucru, ba chiar l-am exprimat foarte clar."

Nu Dumnezeului personal

Raspunsul facil si rapid este ca Einstein nu credea intr-un Dumnezeu personal. Este totusi interesant cum a ajuns la aceasta concluzie. In elaborarea teoriei relativitatii, Einstein a realizat ca ecuatiile il conduceau catre concluzia conforma careia universul are un inceput. Nu i-a placut aceasta idee, pentru ca el credea ca in acest caz ar trebui concluzionat ca universul a fost creat de Dumnezeu. Asa ca, a adaugat o constanta cosmologica ecuatiei, in incercarea de a scapa de problema inceputului. A spus ca a fost una dintre greselile majore ale vietii sale. Bineinteles, rezultatele lui Edwin Hubble au confirmat ca universul se extinde si ca a avut un inceput. Asa ca Einstein a devenit un deist - credea intr-un Dumnezeu creator impersonal:

"Cred in Dumnezeul lui Spinoza, care se descopera in armonia si ordinea existenta, nu intr-un Dumnezeu care se preocupa de soarta si actiunile fiintelor umane."

Totusi, se pare ca Einstein nu are ateu, din moment ce nu a fost multumit de faptul ca a fost folosit ca exemplu pentru aceasta "tabara":

"In lumina acestei armonii a cosmosului, pe care eu cu mintea mea limitata, o pot recunoaste, totusi exista oameni care spun ca nu exista Dumnezeu. Dar ceea ce ma supara este ca ei ma citeaza pentru a sustine astfel de puncte de vedere."

"Nu sunt ateist si nu cred ca ma pot numi panteist. Suntem in situatia unui copil care intra intr-o biblioteca uriasa plina cu carti in multe limbi. Copilul stie ca cineva a scris acele carti. Nu stie cum. Nu intelege limbile in care sunt scrise. Copilul poate doar sa banuiasca o misterioasa ordine in aranjamentul cartilor, dar nu stie care este aceasta. Aceasta, mi se pare mie, este atitudinea celui mai inteligent om fata de Dumnezeu."

De ce nu un Dumnezeu personal?

A doua parte a citatului ne dezvalui de ce Einstein respingea existenta unui Dumnezeu personal. Einstein privea designul remarcabil si ordinea desavarsita a cosmosului si nu putea sa le coreleze cu rau si suferinta pe care le observa in existenta umana. Cum putea un Dumnezeu atot-puternic sa permita existenta suferintei pe pamant?

Eroarea lui Einstein

Esecul lui Einstein in a intelege motivele lui Dumnezeu este rezultatul presupunerii, incorecte, conform careia Dumnezeu a intentionat sa creeze acest univers ca unul perfect. Einstein nu a putut trece de problemele morale care sunt prezente in universul nostru. El a presupus, ca majoritatea ateilor, ca un Dumnezeu personal ar crea numai un univers perfect din punct de vedere moral si fizic. Totusi, conform Crestinismului, scopul universului nu este de a fi perfect moral si fizic. El a fost creat pentru a oferi un loc in care creaturile spirituale sa poata alege sa il iubeasca sau sa il respinga pe Dumnezeu - sa traiasca pentru eternitate, alaturi de El, intr-un univers perfect, sau il respinga si sa traiasca departe de El o vesnicie. Nu ar fi posibil sa faci aceasta alegere intr-un univers in care toate alegerile morale sunt restrictionate numai la cele corecte. Aparent, Einstein, nu a constientizat ca nu poti alege intre bine si rau, daca raul nu ar exista. Este uimitor ca un om de o inteligenta remarcabila nu a realizat un principiu atat de simplu si logic. Totusi nu ar fi primul, fiecare dintre noi, in fiecare zi, isi da seama ca a ignorat un adevar evident si ca de multe ori a ales solutia complicata, in detrimentul celei simple.

Concluzie

In zilele noastre, cei care nu inteleg scopul existentei raului, resping atat ideea unui Dumnezeu personal, cat si ideea existentei unui Dumnezeu. Daca esti un agnostic sau ateu, scopul pe care ti-l sugerez este studierea si recunoasterea lucrurilor intelese de Einstein despre univers - designul sau inteligent presupune existenta unui Dumnezeu creator. Apoi, treceti peste viziunea lui Einstein asupra scopului universului si studiati logica explicatiei crestine, referitoare la scopul vietii umane si a prezentei raului in aceasta lume.

Tradus cu acordul autorului.
Originalul il gasiti aici

Cum sa cred daca atatia crestini sunt ipocriti?

Una din marile pricini de poticnire pentru atei este ca bisericile sunt pline de ipocriti. Acest articol va examina ceea ce Isus si Biblia spun despre ipocrizia celor care se pretind crestini.

Ce este ipocrizia?

Definitia conform Dex-ului:

IPOCRIZÍE s. duplicitate, falsitate, făţărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar şi fam.) machiaverlâc, (înv.) făţărie, prefăcanie, prefăcătură, procleţie, (fig.) iezuitism, mascaradă. (~ cuiva în comportare.)


Deci, un ipocrit religios, este prin definitie un necredincios, din moment ce el doar pretinde ca este un credincios. Un ipocrit nu este o persoana care comite pacate "ocazionale" ( totii oamenii pacatuiesc ocazional ), ci o persoana care pacatuieste in mod constant. Adevarul este ca ipocrizia este o problema pentru cei care "pretind" ca Il urmeaza pe Dumnezeu de multa vreme. Este foarte usor sa te obisnuiesti cu anumite lucruri si sa le faci ca un automat.

Ce a avut de spus Isus despre ipocrizie si ipocriti?

Dintre toti predicatorii si profetii din Biblie, Isus are cele mai multe de spus despre ipocrizie si ipocriti. Deoarece El nu s-a sfiit sa vorbeasca despre acest subiect ci a confruntat direct ipocritii religiosi din perioada Sa ( carturarii si fariseii ), acestia l-au urat, sfarsind prin a-L aresta si acuza cu ajutorul martorilor mincinosi. Iata o lista a ipocriziilor condamnate de Isus:

Ajutorarea saracilor pentru a fi recunoscut de altii:
Matei 6:2 Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii, în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.

Rugaciunea in public pentru a fi "recunoscut" ca un om credincios:
Matei 6:5 Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.

"Publicizarea" postirii pentru a fi vazut de altii:
Matei 6:16 Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.

Criticarea comportamentului altora, atunci cand al tau e mai rau:
Matei 7:5 Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

Luca 6:42 Sau cum poţi să zici fratelui tău: ,Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi' şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

Onorarea lui Dumnezeu doar prin vorbe sau ritualuri:
Matei 15:7 Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis:

Matei 15:8 ,Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

Matei 15:9 Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti."

Marcu 7:6 Isus le-a răspuns: "Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: ,Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.

Marcu 7:7 Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.'

Marcu 7:8 Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea."

Testarea altor oameni, pentru ca tu sa iesi in avantaj:
Matei 22:18 Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: "Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor?

Marcu 12:15 Să plătim sau să nu plătim?" Isus le-a cunoscut făţărnicia, şi le-a răspuns: "Pentru ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban (Greceşte: dinar.) ca să-l văd."

Amagirea altora si indepartarea lor de Dumnezeu:
Matei 23:13 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsaţi să intre.

Prigonirea saracilor si vaduvelor:
Matei 23:14 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi mâncaţi casele văduvelor, în timp ce, de ochii lumii, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi lua o mai mare osândă.

Invatarea prozelitilor sa fie la fel de ipocriti sau chiar mai rau:
Matei 23:15 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul, ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă

Indeplinirea obligatiilor la biserica, dar neglijarea dreptatii si milei:
Matei 23:23 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.

Afisarea unei fatade pentru a impresiona placut, cand realitatea consta in necumpatare si faradelege:
Matei 23:25 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi curăţiţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare.

Matei 23:27 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie.
Matei 23:28 Tot aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

Matei 23:29 Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici! Pentru că voi zidiţi mormintele proorocilor, împodobiţi gropile celor neprihăniţi,
.............
Matei 23:34 De aceea, iată, vă trimit prooroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre, şi-i veţi prigoni din cetate în cetate;

Grija mai mare pentru proprietatea ta decat pentru un om:
Luca 13:15 "Făţarnicilor", i-a răspuns Domnul; "oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle, şi-l duce de-l adapă?

Cunostintele necesare pentru a interpreta tot felul de semne, dar lipsa corectitudinii:
Luca 12:56 Făţarnicilor, faţa pământului şi a cerului ştiţi s-o deosebiţi: vremea aceasta cum de n-o deosebiţi?

Luca 12:57 Şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept?

Isus ne spune ca acei care practica ipocrizia vor fi trimisi in iad, afirmand ca ei sunt in realitate necredinciosi (1). In alte carti ale Noului Testament, ipocrizia este asociata cu rautatea(2), minciuna(3), pervertirea Evangheliei(4), invidia si calomnia(5), gelozia si ambitiile personale(6). Iacov ne arata contradictia dintre raul ipocriziei si "intelepciunea de sus", care este caracterizata ca "întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică."

Ipocritii actuali

Media adora sa puna la zid un predicator "crestin" atunci cand acesta comite un pacat sexual, cel mai recent exemplu fiind Ted Haggard, care predica cu tarie impotriva practicilor homosexuale, in timp ce el insusi era implicat in asa ceva. Toata lumea iubeste sa urasca un ipocrit. Nu este surprinzator ca exista ipocriti astazi, asa cum erau si in vremea lui Isus. Profetul Vechiului Testament, Daniel, chiar a prezis ca in zilele din urma vor fi foarte multi ipocriti, pentru ca pretul credintei ar putea fi insasi viata (7). Isus, deasemenea, a prezis ca multi vor rataci (8), desi vor pretinde, in Ziua Judecatii, ca au fost discipolii sai:

Matei 7:21 Nu orişicine-Mi zice: "Doamne, Doamne!" va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Matei 7:22 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: "Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?"

Matei 7:23 Atunci le voi spune curat: "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege."

Crestinismul nu ar trebui judecat pe baza faptelor celor care se pretind crestini, cand in realitate ei practica opusul invataturilor.

Concluzie

Crestinii sunt deseori acuzati de ipocrizie. Totusi, Biblia arata foarte clar ca acei care practica ipocrizia nu sunt crestini, ci vor fi judecati ca necredinciosi si trimisi in iad. Daca esti un ateu, acesta e un motiv bun, pentru a reflecta la credinta crestina, pentru ca nu vei vrea sa sfarsesti in iad impreuna cu toti ipocritii. Nu stiu cat de multi fatarnici sunt in biserici, dar tu, cand citesti acest articol, ar trebui sa iei aminte la invataturile si trairea Domnului Isus, si pe aceastea sa le urmezi.

"Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică."
Iacov 3:17

1.
Matei 24:51 îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Matei 13:41 Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile, care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea,

Matei 13:42 şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor

2.
Romani 12:9 Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.

3.
1 Timotei 4:2 abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor.

1 Petru 2:1 Lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire;

4.

Galateni 2:13 Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi Iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.

Galateni 2:14 Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa tuturor: "Dacă tu, care eşti Iudeu, trăieşti ca Neamurile, şi nu ca Iudeii, cum sileşti pe Neamuri să trăiască în felul Iudeilor?"

5.

1 Petru 2:1 Lepădaţi dar orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire;

6.

Iacov 3:14 Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.

Iacov 3:15 Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească (Greceşte: sufletească.); drăcească.

Iacov 3:16 Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.

Iacov 3:17 Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică.

7.

Daniel 11:34 Când vor cădea, vor fi ajutaţi puţin, şi mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie.

Daniel 11:35 Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţiţi şi albiţi, până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea hotărâtă.

8.
1 Ioan 3:10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubeşte pe fratele său.


Tradus cu acordul autorului de: Crestinul
Articolul original aici

Stiinta contrazice Biblia? Principii stiintifice descrise in Biblie

Biblia este, foarte des, descrisa ca a o carte care include multe idei care nu sunt conform cu ceea ce sustine stiinta din zilele noastre. Adevarul este ca multi crestini si ne-crestini au in asa fel incat pare sa contrazica lumea reala. De exemplu, Biserica Catolica a promovat geocentrismul ( idea ca Pamantul este in centrul universului ). Acest concept nu se gaseste in Biblie. Acest concept provine din urmatorul rationament: daca oamenii sunt centrul atentiei lui Dumnezeu atunci locul unde traiesc ei, ar trebui sa fie centrul universului creat de Dumnezeu. Nu este nici logic nici biblic. Biblia ne spune ca, de fapt, cerul stapaneste peste pamant, acesta avand propriile sale legi (Iov 38.33). Primii sustinatori ( Nicolaus Copernicus, Johannes Kepler si Galileo Galilei) ai heliocentrismului ( Pamantul se invarte in jurul soarelui ) erau cu totii crestini. Isaac Newton, in faimoasa sa lucrare stiintifica "Philosophiae Naturalis Principia Mathematica" spunea: "Cel mai frumos sistem continand soare, planete si comete nu putea exista cu ajutorul si sub stapanirea unei Fiinte inteligente si puternice."


Scopul Bibliei

Biblia nu a fost scrisa ca o carte stiintifica si nici nu avea scopul de a descrie functionarea lumii fizice. A fost scrisa pentru a explica principiile spirituale - natura umanitatii, natura lui Dumnezeu si cum oamenii pot avea o relatie personala cu Dumnezeu. Totusi, atunci cand Biblia descrie lumea fizica, este foarte exacta. Scopul acestui articol este de a ilustra cateva din exemplele remarcabile de principii stiintifice, descrise in Biblie cu sute sau mii de ani inainte de a fi confirmate de stiinta.

Biblia si stiinta

Mai jos voi enumera principiile stiintifice si versetele relevante pentru fiecare.

Cosmologie/Astronomie


1 Timpul a avut un inceput

2 Timotei 1:9 El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii,

Tit 1:2 în nădejdea vieţii veşnice, făgăduite mai înainte de veşnicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,

1 Corinteni 2:7 Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,



2 Universul a avut un inceput


Geneza 1:1 La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.

Geneza 2:4 Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute.

Isaia 42:5 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le-a întins, care a întins pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, şi suflet celor ce merg pe e


3. Universul a fost creat din ceva invizibil

Evrei 11:3 Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.


4. Universul este are limite

Romani 8:38 Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,

Romani 8:39 nici inaltimea, nici adancimea, nici o alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu, care este in Isus Hristos, Domnul nostru.

5. Universul este in expansiune

Iov 9:8 Numai El întinde cerurile, şi umblă pe înălţimile mării.

Psalmii 104:2 Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Isaia 40:22 El stă deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă subţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.

Isaia 42:5 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, care a făcut cerurile şi le-a întins, care a întins pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor ce-l locuiesc, şi suflet celor ce merg pe el.

Isaia 45:12 Eu am făcut pământul, şi am făcut pe om pe el; Eu cu mâinile Mele am întins cerurile, şi am aşezat toată oştirea lor.

Ieremia 10:12 Dar El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înţelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui.

Zaharia 12:1 Prorocia, Cuvântul Domnului despre Israel. Aşa vorbeşte Domnul, care a întins cerurile şi a întemeiat pământul, şi a întocmit duhul omului din el:


6 Creatia materiei si energiei in univers a luat sfarsit

Geneza 2:3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.
Geneza 2:4 Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute.


7 Universul se va stinge ( a doua legii a termodinamicii; entropia maxima )

Psalmii 102:25 Tu ai întemeiat în vechime pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

Psalmii 102:26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt, şi se vor schimba.

Psalmii 102:27 Dar Tu rămâi Acelaşi, şi anii Tăi nu se vor sfârşi.


8 Ordinea corecta a creatiei

Geneza cap. 1


9. Numarul stelelor depaseste un miliard

Geneza 22:17 te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi sămânţa ta va stăpâni cetăţile vrăjmaşilor ei.

Ieremia 33:22 Ca oştirea cerurilor, care nu se poate număra, şi ca nisipul mării, care nu se poate măsura, aşa voi înmulţi sămânţa robului Meu David, şi pe Leviţii, care-Mi slujesc."


10. Fiecare stea este diferita

1 Corinteni 15:41 Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.


11. Pleiadele si Orion sunt constelatii legate gravitational

Iov 38:31 Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei, sau să dezlegi frânghiile Orionului?


12. Lumina este in miscare

Iov 38:19 Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa?

Iov 38:20 Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuinţei lor?

13. Pamantul este controlat de ceruri

Iov 38:33 Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?


14. Pamantul este o sfera

Isaia 40:22 El stă deasupra cercului pământului, şi locuitorii lui sunt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă subţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.

Iov 26:10 A tras o boltă pe faţa apelor, ca hotar între lumină şi întuneric.

Proverbele 8:31 jucând pe rotocolul pământului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.


15. Exista zi si noapte, in acelasi timp, pe Pamant

Luca 17:31 În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi îşi va avea vasele în casă, să nu se pogoare să le ia; şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.
......
Luca 17:34 Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat;


16. Pamantul este suspendat in spatiu

Iov 26:7 El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spânzură pământul pe nimic.


Stiintele Pamantului

1. Pamantul a aparut ca o lume acvatica. Continentele s-au format ca urmare a miscarilor tectonice.

Geneza 1:2 Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.
Geneza 1:9 Dumnezeu a zis: "Să se strângă la un loc apele care sunt dedesubtul cerului, şi să se arate uscatul!" Şi aşa a fost.

Psalmii 104:6 Tu îl acoperisei cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

Psalmii 104:7 dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,

Psalmii 104:8 suindu-se pe munţi şi pogorându-se în văi, până la locul, pe care li-l hotărâsei Tu.

Proverbele 8:27 Când a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; când a tras o zare pe faţa adâncului,

Proverbele 8:28 când a pironit norii sus, şi când au ţâşnit cu putere izvoarele adâncului,

Proverbele 8:29 când a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, când a pus temeliile pământului,

Iov 38:8 Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?

2 Petru 3:5 Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei,


2. Ciclul apei in natura

Eclesiastul 1:7 Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.

Isaia 55:10 Căci după cum ploaia şi zăpada se pogoară din ceruri, şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă,

Iov 36:27 Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia,

Iov 36:28 pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor.


3. Aerul are greutate

Iov 28:25 Când a rânduit greutatea vântului, şi când a hotărât măsura apelor,


4. Vanturile sunt ciclice

Eclesiastul 1:6 Vântul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăşi se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.

Biologie

1. Omul are o compozitie chimica

Geneza 2:7 Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.

Geneza 3:19 În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea, până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti, şi în ţărână te vei întoarce."


2. Viata creaturilor este in sange

Leviticul 17:11 Căci viaţa trupului este în sânge. Vi l-am dat ca să-l puneţi pe altar, ca să slujească de ispăşire pentru sufletele noastre, căci prin viaţa din el face sângele ispăşire.

3. Importanta igienei

Numeri 19

Deuteronomul 23:12 Să ai un loc afară din tabără, şi acolo să ieşi afară.

Deuteronomul 23:13 Între uneltele tale să ai o lopată, cu care să sapi şi să-ţi acoperi murdăriile ieşite din tine, când vei ieşi afară.

Levitic 7-9

Tradus cu acordul autorului.
Originalul il gasiti aici

A fost Isus Mesia profetit de Vechiul Testament?

Unii spun ca Isus a fost doar un om. Altii spun ca a fost Fiul lui Dumnezeu. Evreii il asteapta pe Mesia. Tot ei insa il batjocoresc pe Isus. Cine a fost Isus cu adevarat? A fost Mesia pe care il asteapta poporul evreu?

Cred ca nu putem afla acest lucru decat intr-un singur fel, analizand cartile acceptate si de crestini si de evrei, adica Vechiul Testament. Sunt peste 300 de profetii care il descriu pe Mesia asteptat de poporul evreu, unele care contin chiar si date si informatii extrem de precise.

Isaia a revelat ca Mesia se va naste dintr-o fecioara, si chiar numele Lui:

Isaia 7:14 De aceea Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).

Tot Isaia a aratat cum va fi tratat el de catre semeni:

Isaia 53:1 Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
Isaia 53:2 El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
Isaia 53:3 Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
Isaia 53:4 Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.
Isaia 53:5 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
Isaia 53:6 Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Isaia 53:7 Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
Isaia 53:8 El a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
Isaia 53:9 Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nici o nelegiuire şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui.
Isaia 53:10 Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă... Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
Isaia 53:11 Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
Isaia 53:12 De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte, şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

Mica a specificat foarte clar, locul nasterii sale:

Mica 5:2 Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.

Geneza, Ieremia, Isaia si Ezechiel vorbesc despre descendenta Lui, din Avraam, Isaac, semintia lui Iuda, casa lui David, iata doar doua citate:

Geneza 49:10 Toiagul de domnie nu se va depărta din Iuda, Nici toiagul de cârmuire dintre picioarele lui, Până va veni Şilo, Şi de El vor asculta popoarele.

Ieremia 23:5 "Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David o Odraslă, neprihănită. El va împărăţi, va lucra cu înţelepciune, şi va face dreptate şi judecată în ţară.

Ieremia 23:6 În vremea Lui, Iuda va fi mântuit, şi Israel va avea linişte în locuinţa lui; şi iată Numele pe care i-L vor da: ,Domnul, Neprihănirea noastră!"

Psalmii au prevestit tradarea Lui, acuzarea de catre martori mincinosi, felul in care urma sa moara ( cu mainile si picioarele strapunse, desi crucificarea nu fusese inventata la acea vreme, cum vor trage la sorti pentru camasa Sa) si invierea Sa ( nu va putrezi ci se va inalta la cer):

Psalmii 22:16 Căci nişte câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile şi picioarele:

Psalmii 22:17 toate oasele aş putea să mi le număr. Ei, însă, pândesc şi mă privesc;

Psalmii 22:18 îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.

Daniel a profetit si el despre cum va fi tratat si chiar a indicat anul exact in care El va fi omorat. Tot Vechiul Testament contine profetii care s-au implinit intr-un singur om: Isus Hristos!!! Cercetati si va veti convinge!!

Un matematician, Peter W. Stoner chiar a calculat probabilitatea ca Isus sa fie acela despre care se vorbeste in Vechiul Testament.
Asa cum am spus la inceput, sunt peste 300 de profetii referitoare la Mesia. Potrivit calculelor acestui matematician, probabilitatea ca un om sa implineasca numai 8 din toate aceste profetii este de :
1 in 10¹⁷ sau 1 in 100, 000, 000, 000, 000, 000.
Tot el dadea urmatoarea ilustratie, daca am avea atatea monede, acestea ar acoperi suprafata statului Texas intr-un strat gros de 61 cm. Sa presupunem ca marcam o moneda din toata aceasta multime. Daca am trimite un om legat la ochi sa cutreiere intreg statul, sa se aplece si sa aleaga o singura moneda, ce sanse ar avea sa o aleaga exact pe cea marcata?

Deci daca pentru 8 profetii, este imposibil sa apara o persoana care sa le implineasca, cu atat mai putin pentru 300 de profetii.

Si totusi cineva le-a implinit, ISUS HRISTOS!!!!!

Vreau sa va incurajez sa cercetati aceste lucruri si sa nu ma credeti pe mine. Gasiti mai jos doua link-uri unde gasim liste cu profetiile facute si implinirea lor. Luati Biblia si verificati toate aceste lucruri.

http://www.godandscience.org/apologetics/prophchr.html

http://mb-soft.com/believe/txh/proph.htm

O sa inchei cu un indemn bazat tot pe Scripturi, nu credeti ce va spun altii, ci cercetati voi insiva:

Faptele apostolilor 17:11 Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.

Exista dovezi in sprijinul lui Isus in afara Evangheliilor?

Atunci cand cercetam si incercam sa aflu mai multe despre Isus si veridicitatea Bibliei, m-am lovit de intrebarea din titlul acestui articol. Daca Isus a trait asa cum este descris in Biblie, in mod clar trebuie sa existe si scrieri referitoare la El, in afara Evangheliilor. Vreau sa va impartasesc ce am descoperit studiind diverse carti.

In 1979, Charles Templeton a scris un roman intitulat "Act of God", in care un arheolog fictiv face o afirmatie care reflecta convingerile multor oameni:

"Biserica isi fundamenteaza pretentiile, in principal, pe invataturile unui tanar evreu obscur cu pretentii mesianice care, sa fim sinceri, nu a facut cine stie ce impresie in timpul vietii sale. Nu apare nici macar un singur cuvant despre el in istoria laica. Nici macar un cuvant. Nici o mentiune despre el din partea romanilor. Nici macar o referire din partea lui Josephus."

Cine a fost acest Josephus? Un istoric evreu, foarte important al primului secol. S-a nascut in anul 37 d.Cr., era un preot si fariseu. Cea mai ambitioasa lucrare a sa este numita "Antichitati iudaice", o istorie a poporului evreu de la creatie pana in acel moment. El face referiri la Iacov, fratele lui Isus si la Isus Insusi.

Josephus

In "Antichitati iudaice", autorul descrie cum un mare preot pe nume Anania a profitat de moartea guvernatorului roman Festus - care este mentionat si in Noul Testament - pentru a porunci uciderea lui Iacov:

" A convocat o intrunire a Sanhedrinului si a adus inaintea lor un om pe nume Iacov, fratele lui Isus, numit Cristosul, si inca cativa. I-a acuzat de incalcarea legii si i-a predat pentru a fi ucisi cu pietre."

Iata o referire la fratele lui Isus - care se pare ca s-a convertit cu ocazia aratarii lui Cristos cel inviat, daca comparam Ioan 7:5 cu 1 Corinteni 15:7 - si o coroborare a faptului ca unii oameni Il considerau pe Isus a fi Cristosul, ceea ce inseamna "Unsul" sau "Mesia."

Un alt pasaj cunoscut in care Josephus vorbeste despre Isus, este numit "Testimonium Flavianum":

"Cam in acea vreme traia Isus, un om intelept, daca poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni si invatatorul oamenilor care erau bucurosi sa afle adevarul. A atras de partea lui o multime de iudei, dar si o multime de pagani. Acesta a fost Cristos. Chiar daca Pilatus, datorita acuzatiilor aduse de fruntasii poporului nostru, l-a tintuit pe cruce, n-au incetat sa-l iubeasca cei ce l-au indragit de la inceput. Caci li s-a aratat a treia zi iarasi viu, asa cum au prezis profetii trimisi de Dumnezeu, infaptuind si o mie de alte miracole. De atunci si pana astazi dainuie poporul crestinilor, care isi trage numele de la dansul."

Aceste referiri pe care le gasim in scrierile lui Josephus sunt semnificative, in special fiindca relatarile sale cu privire la razboiul evreiesc s-au dovedit a fi foarte exacte; de exemplu aceste relatari au fost coroborate cu sapaturile arheologice de la Masada, precum si cu scrierile unor istorici ca Tacit. Este considerat a fi un istoric demn de crezare, iar mentionarea lui referitoare la Isus este considerata a fi foarte importanta.

Tacit

Tacit a consemnat ceea ce reprezinta probabil cea mai importanta referire la Isus, in afara Noului Testament. In anul 115 d.Cr. el afirma explicit ca Nero i-a persecutat pe crestini ca tapi ispasitori, pentru a abate suspiciunile de la propria sa persoana in urma marelui incendiu ce a devastat Roma in anul 64 d.Cr. :

"Nero a pus vina si a aplicat cele mai desavarsite torturi asupra unei clase urate pentru ticalosiile sale, numita de catre populatie "crestini." Cristus, de la care se trage numele lor, a suferit pedeapsa capitala in timpul domniei lui Tiberiu, din mainile unuia dintre procuratorii nostri, Pilat din Pont, si o superstitie cat se poate de daunatoare, desi oprita pentru moment, a izbucnit din nou nu numai in Iudeea, prima sursa a raului, ci chiar si in Roma. (...) In consecinta, au fost arestati intai toti cei ce s-au declarat vinovati: apoi in urma informatiilor obtinute de la ei, a fost condamnata o multime imensa de oameni, nu atat pentru vina de a fi incendiat orasul, cat pentru ura impotriva omenirii." ( Tacit, "Anale")

Cum se poate explica raspandirea unei religii bazata pe adorarea unui om ce a suferit moartea cea mai infama cu putinta? Aceasta scriere reprezinta o dovada importanta din partea unui martor ostil privind succesul si raspandirea crestinismului, pe baza unei figuri istorice - Isus- care a fost crucificat in timpul lui Pilat din Pont. Este semnificativ faptul ca Tacit a consemnat ca ei ( crestinii ) " s-au declarat vinovati" si au preferat sa moara decat sa se lepede de Cristos.

Pliniu cel Tanar

Un alt roman, Pliniu cel Tanar, s-a referit si el la crestinism. El a fost nepotul lui Pliniu cel Batran si guvernator al Bitiniei, in nord-vestul Turciei. In cartea a zecea a scrisorilor sale catre Imparatul Traian, el face o referire specifica la crestinii pe care ii arestase:

"I-am intrebat daca sunt crestini si daca recunosc acest lucru. Am repetat intrebarea a doua si a treia oara, avertizandu-i de pedeapsa ce ii asteapta. Daca staruiesc, dau ordin sa fie condusi spre executie; caci indiferent de natura faptei recunoscute, sunt convins ca incapatanarea si indaratnicia lor de nezdruncinat nu trebuie sa treaca nepedepsite...

Au mai declarat ca singura lor vina sau greseala nu s-a ridicat la mai mult de atat: ca se intruneau regulat inainte de ivirea zorilor intr-o anumita zi pentru a canta alternativ intre ei imnuri spre slava lui Cristos ca unui Dumnezeu si pentru a se lega prin juramant nu in vederea unui scop criminal, ci ca sa se abtina de la furt, talharie si adulter...

Acest fapt m-a facut sa decid ca era cu atat mai necesar sa scot adevarul prin tortura de la doua roabe, numite de ei diaconite. Nu am aflat altceva decat un fel de cult degenerat dus pana la extrem."

Acesta relatare a fost scris in jurul anului 111 d.Cr. si atesta raspandirea rapida a crestinismului atat in orase, cat si in zonele rurale. Se vorbeste despre adorarea lui Isus ca Dumnezeu, despre faptul ca crestinii aveau niste standarde morale inalte si nu erau usor clintiti din convingerile lor.

Thallus - Julius Africanus

Noul Testament afirma ca Pamantul s-a intunecat in timp ce Isus atarna pe cruce. Exista o astfel de mentiune in afara Bibliei?

In jurul anului 221 d.Cr.. Julius Africanus citeaza lucrarea lui Thallus, care in anul 52 d.Cr.a compus o istorie a lumii mediteraneene de dupa Razboiul Troian, care din pacate s-a pierdut:

"Thallus, in cartea a treia a istoriei sale, explica intunericul spunand ca a fost vorba de o eclipsa de soare - fara un motiv justificat, dupa parerea mea".

Se pare ca Thallus spune da, a fost intuneric in timpul rastignirii, dar el avansa ideea ca acesta ar fi fost cauzat de o eclipsa. Apoi Africanus argumenteaza ca nu se poate sa fi fost o eclipsa, avand in vedere momentul in care a avut loc rastignirea.

Cert este ca acest eveniment a fost vizibil la Roma, la Atena si in alte orase mediteraneene. Tertullian il catalogheaza ca un "eveniment mondial" sau "cosmic". Phlegon, un autor grec din Caria, a scris o cronologie la putin timp dupa anul 137 d.Cr. si a consemnat ca in al patrulea an al celei de-a doua sute doua Olimpiade ( adica in 33 d.Cr. ) a avut loc "cea mai mare eclipsa de soare" si ca s-a facut "noapte in cea de-a sasea ora din zi ( adica la amiaza ), astfel incat chiar si stelele au aparut pe bolta. A fost un mare cutremur in Bitinia, iar in Niceea s-au prabusit multe lucruri."

Acestea sunt doar o parte din mentiunile referitoare la Isus, in afara Evangheliilor. Vedem ca relatarea biblica corespunde cu relatarea istorica a faptelor.

Sper ca acest articol, impreuna cu articolele pe aceeasi tema care vor urma, sa va stimuleze sa cercetati cu inima si mintea deschise Biblia, pentru ca avem motive obiective sa ne incredem in veridicitatea ei.

A fost invierea lui Isus o farsa? Ce spun dovezile medicale?

Am vazut chiar ieri pe un post tv specializat pe documentare, o emisiune in care se sustinea ideea ca Isus nu a murit pe cruce, a fost doar intr-o stare comatoasa si invierea a fost un fals. Odata, am avut si eu indoieli legate de acest eveniment si m-am decis sa caut un raspuns. Acum vreau sa prezint argumentele care m-au convins, din punct de vedere medical. O argumentatie completa puteti gasi in cartea "Pledoarie pentru Cristos" de Lee Strobel.

Pe scurt, teoria lesinului se bazeaza pe urmatorul rationament: Isus a lesinat doar pe cruce din cauza epuizarii, sau i-a fost dat un drog care l-a facut sa para mort si ca mai tarziu a fost reanimant de aerul rece si umed din mormant. Adeptii teoriei conspiratiei au sprijinit aceasta ipoteza pe faptul ca, atunci cand se afla pe cruce, Isus a primit un lichid imbibat intr-un burete ( Marcu 15:36 ) si ca Pilat a parut surprins de cat de repede a murit Isus ( Marcu 15:44 ). In consecinta, au spus ei, reaparitia lui Isus nu a fost o inviere miraculoasa, ci doar o resuscitare accidentala, iar mormantul Lui a ramas gol pentru ca El a continuat sa traiasca.

Haideti sa privim doar faptele, evaluand fiecare eveniment din acea zi fatidica a rastignirii, prin prisma istoriei si stiintei medicale.

Tortura dinaintea crucii

Totul a inceput dupa Cina cea de Taina. Isus S-a dus cu ucenicii Sai pe Muntele Maslinilor, in Gradina Ghetsimani. Acolo S-a rugat toata noaptea. In tot acest timp, El anticipa evenimentele zilei urmatoare. El stia ce suferinta urma sa indure si era supus unei presiuni psihice enorme. Evangheliile ne spun ca in acel moment sudoarea I s-a preschimbat in picaturi de sange. Oare acesta nu este rezultatul unei imaginatii foarte active? Mai sunt demni de incredere autorii Evangheliilor?

DA!! Aceasta conditie medicala se numeste hematidroza. Nu este foarte comuna, dar este asociata cu o presiune psihica foarte mare. Cum apare? Nelinistea profunda cauzeaza eliberarea de substante chimice care rup capilarele din glandele sudoripare. In consecinta, se produce o usoara sangerare in aceste glande, iar sudoarea apare amescata cu sange. Nu e vorba de mult sange, doar de o cantitate mica.

Un alt efect este fragilitatea deosebita a pielii, asa ca atunci cand Isus a fost biciuit a doua zi de soldatul roman, pielea Lui era foarte sensibila.

Biciuirile romanilor erau cunoscute ca fiind extrem de brutale. De obicei constau in treizeci si noua de lovituri de bici, dar de multe ori erau mai numeroase, in functie de dispozitia in care se afla soldatul ce le aplica. Acesta folosea un bici din curele de piele impletite, intre care erau prinse bile metalice. Cand biciul lovea carnea, aceste bile cauzau vanatai sau contuzii profunde, care se rupeau la urmatoarele lovituri. Biciul mai avea totodata si bucati ascutite de os, care taiau adanc in carne. Spinarea era atat de sfasiata, incat uneori, din cauza taieturilor extrem de adanci, se putea vedea o portiune din coloana vertebrala. Biciuirea se facea de la umeri in jos, pe spinare, pe fese si pe partea din spate a picioarelor. Era absolut oribil.

Un medic care a studiat metoda romana de biciuire a spus: "Pe masura ce biciurea inainta, loviturile sfasiau muschii scheletici interni si lasau in urma fasii tremuratoare de carne sangeranda". Un istoric din secolul al III-lea, Eusebiu, a descris biciuirea dupa cum urmeaza:" Venele celui bicuit erau sfartecate, iar muschii, tendoanele si intestinele victimei erau expuse vederii." Stim ca multi oameni mureau in urma unor astfel de batai inca inainte de a fi crucificati.

In cel mai bun caz, victima suferea niste dureri ingrozitoare si intra in soc hipovolemic. Ce inseamna? Hypo inseamna "scazut", vol se refera la volum, iar emic inseamna "sange"; asadar socul hipovolemic inseamna ca persoana respectiva sufera efectele pierderii unei cantitati importante de sange. Aceasta are patru efecte. In primul rand, inima galopeaza in incercarea de a pompa sangele care nu mai este acolo; in al doilea rand, scade tensiunea arteriala, provocand lesin sau colaps; in al treilea rand, rinichii nu mai produc urina pentru a pastra volumul ramas; si in al patrulea rand, persoana respectiva are o senzatie foarte puternica de sete, deoarece corpul tanjeste dupa lichide, ca sa inlocuiasca volumul de sange pierdut.

Isus era in soc hipovolemic pe cand urca impleticindu-Se pe drumul spre locul executiei Sale de la Calvar, purtand barna orizontala a crucii. Mai tarziu citim ca Isus a spus "Mi-e sete" moment in care I s-a oferit otet. Din cauza efectelor teribile ale biciuirii, este sigur ca Isus se afla deja intr-o stare grava, aproape critica, inainte chiar de a I se bate piroanele in maini si in picioare.

Agonia crucii

Cat de sigura este moartea prin aceasta metoda cruda, lenta si mai degraba inexacta de executie, numita crucificare? Adevarul este ca multi nu stiu sigur in ce fel isi omoara crucea victimele. Pentru a putea intelege ce s-a intamplat, trebuie sa analizam din punct de vedere medical ce s-a intamplat acolo.

Atunci cand a ajuns pe Golgota, Isus a fost culcat pe pamant si mainile I-au fost intinse lateral si pironite de barna orizontala. Aceasta barna transversala era numita "patibulum" si in aceasta faza a rastignirii era separata de barna verticala, care era infipta definitiv in pamant.

Cu ce era pironit? Romanii foloseau piroane cu o lungime cuprinsa intre 13cm si 18cm, ascutite la varf. Acestea erau batute prin incheietura, cam la 2,5cm sub palma. Contrar traditiei populare, piroanele erau batute in incheieturi si nu in palme. Aceasta era o pozitie sigura, care bloca mainile; daca piroanele ar fi fost batute prin palme, greutatea trupului ar fi provocat sfasierea pielii si Isus ar fi cazut de pe cruce. Este important sa intelegem ca pironul traversa locul prin care trece nervul median. Acesta este cel mai mare nerv ce porneste spre palma si el a fost zdrobit de pironul trecut prin el.

Va amintiti durerea pe care o simtiti cand va loviti la cot? Acela este de fapt un alt nerv, numit nervul cubital. Durerea provocata de lovirea lui accidentala este extrem de puternica. Imaginati-va cum ar fi sa va bata cineva un piron prin acel nerv. Durerea era absolut insuportabila!!!! De fapt, a trebuit sa fie inventat un nou cuvant: atroce. Acest cuvant inseamna literal "de pe cruce." In latina excruciatus, format din ex si cruciare.

Ganditi-va numai: a fost nevoie sa se creeze un cuvant nou, deoarece nici unul dintre cele existente in limba nu putea descrie chinurile intense provocate de crucificare. Apoi Isus a fost ridicat si barna orizontala a fost prinsa de stalpul vertical, apoi I s-au batut piroane in picioare. Din nou, nervii picioarelor au fost zdrobiti, provocand acelasi gen de durere.

Ce efect are aceasta pozitie asupra corpului? Bratele i-au fost intinse si alungite cu aproximativ 15cm, ceea ce a provocat dislocarea ambilor umeri. Astfel s-a implinit profetia din Psalmul 22, care a prevestit rastignirea cu sute de ani inainte de a avea loc: "Oasele mi se despart."

Cauza mortii

Pentru a vedea daca moartea poate fi simulata, trebuie sa vedem ce anume o cauzeaza. Crucificarea era in esenta o moarte lenta si agonizanta prin asfixiere.

Cum? Din cauza ca presiunile exercitate asupra muschilor si a diafragmei fortau pieptul in pozitie de inspiratie; pentru a putea expira, omul trebuia sa se impinga sus cu picioarele pentru ca tensiunea asupra muschilor sa fie usurata cateva clipe. Dar facand acest lucru, piroanele sfasiau mai adanc in carne, blocandu-se in ultima instanta la nivelul oaselor tarsiene. Dupa ce reusea sa expire omul putea sa se lase din nou in jos si sa inspire. Apoi trebuia sa se ridice din nou pentru a expira, frecandu-si spatele insangerat de lemnul aspru al crucii. Acest proces se repeta mereu si mereu, pana cand omul era biruit de epuizare si nu se mai putea ridica sa respire. Cand ritmul respiratiei incetineste, omul intra in asa-numita acidoza respiratorie - bioxidul de carbon din sange se dizolva sub forma de acid carbonic, provocand cresterea aciditatii sangelui. Aceasta duce in ultima instanta la batai neregulate ale inimii. De fapt, cu inima batand nebuneste, Isus a stiut ca se afla in pragul mortii si atunci a putut sa spuna "Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul!" Si apoi a murit in urma unui stop cardiac.

Chiar inainte de a muri, socul hipovolemic a provocat un ritm cardiac rapid si sustinut, care a contribuit la insuficienta cardiaca, avand ca rezultat retinerea de lichid in membrana ce inconjoara inima - scurgerea pericardica - precum si in membrana ce inconjoara plamanii - scurgerea pleurala.

Astfel, atunci cand soldatul roman a venit si, convins fiind ca Isus este mort, I-a confirmat moartea infigand o sulita in coasta lui dreapta. Probabil ca in coasta dreapta; nu putem fi siguri de aceasta, dar din descrieri rezulta ca probabil a fost vorba de partea dreapta, intre coaste. Se pare ca sulita a patruns prin plamanul drept in inima, asa ca atunci cand a fost scoasa, a curs un lichid - scurgerea pericardica si pleurala. Acesta avea aspectul unui lichid limpede, ca apa, si a fost urmat de un volum mare de sange, conform descrierii martorului ocular Ioan in Evanghelia Sa.

Probabil ca Ioan nu a avut nici cea mai vaga idee de ce a vazut atat sange, cat si un lichid limpede - cu siguranta ca cineva fara pregatire medicala nu s-ar astepta la asa ceva. Cu toate acestea, descrierea lui Ioan este in deplina concordanta cu ceea ce spune medicina moderna ca ar fi trebuit sa se intample.

De ce au rupt picioarele talharilor crucificati? Romanii foloseau manerul de otel al lancii romane scurte pentru a zdrobi oasele inferioare de la picioarele victimelor. Astfel omul nu mai putea sa se inalte pentru a respira si moartea prin asfixiere intervenea in cateva minute. In Noul Testament ni se spune ca oasele lui Isus nu au fost zdrobite, deoarece soldatii romani stabilisera deja ca era mort si folosisera sulita pentru a-i confirma moartea. S-a implinit o alta profetie a Vechiului Testament cu privire la Mesia, si anume ca oasele Lui nu vor fi sfaramate.

Concluzie

Isus era in soc hipovolemic din cauza pierderii masive de sange inca dinainte de a incepe crucificarea in sine. Ar fi fost cu neputinta sa-Si simuleze moartea, deoarece nu poti sa simulezi prea mult incapacitatea de a respira. In plus, sulita infipta in inima Lui ar fi rezolvat problema o data pentru totdeauna. Iar soldatii romani nu si-ar fi riscat propria viata lasandu-L sa plece viu.

Sa presupunem totusi ca imposibilul s-a produs, Isus a reusit cumva sa supravietuiasca crucificarii. Adica a reusit sa scape din fasiile de panza, sa rostogoleasca stanca uriasa de la gura mormantului si sa treaca de soldatii romani ce stateau de paza. Intrebarea in acest caz este cum ar fi putut umbla dupa ce picioarele I-ar fi fost batute in piroane? Cum ar fi putut sa apara pe drumul spre Emaus la scurt timp dupa aceea, parcurgand pe jos distante atat de mari? Cum Si-ar fi putut folosi bratele dupa ce acestea ar fi fost intinse si dislocate din incheieturi? Nu uitati ca ar fi avut rani masive la spate si o rana de sulita in piept.

O persoana intr-o stare atat de jalnica nu i-ar fi inspirat niciodata pe ucenici sa mearga sa proclame ca El este Domnul vietii, care a biruit mormantul. Dupa acele abuzuri oribile, cu toata trauma su pierderea catastrofala de sange, ar fi aratat atat de vrednic de mila incat ucenicii nu L-ar fi aclamat niciodata ca invingator triumfator al mortii; L-ar fi compatimit si ar fi incercat sa Il ingrijeasca pentru a-Si recapata sanatatea. Este absurd sa credem ca daca li S-a aratat in acea stare mizerabila, adeptii Sai ar fi fost indemnati sa porneasca o miscare mondiala bazata pe speranta ca intr-o buna zi vor avea si ei parte de un trup inviat ca al Lui. E absolut imposibil.

Intrebare pentru inima

Isus a mers intentionat in bratele vanzatorului Sau, nu S-a opus arestarii, nu S-a aparat la proces, e clar ca S-a supus de buna voie la o forma umilitoare si agonizanta de tortura. Ce ar fi putut motiva pe cineva sa consimta sa sufere o astfel de pedeapsa?

Eu cred ca o persoana obisnuita nu ar fi facut acest lucru. El a stiut ce Il astepta si a fost gata sa treaca prin toate, deoarece numai asa putea sa ne rascumpere. A slujit ca inlocuitor al nostru si platind pedeapsa cu moartea ce ni se cuvine noua, din pricina rebeliunii noastre impotriva lui Dumnezeu. In aceasta a constat misiunea Lui pe pamant.

Acest raspuns ar putea fi concluzionat intr-un singur cuvant - dragostea.

Cum poate sa existe Dumnezeu daca exista atata suferinta in lume?

Foarte des, ateii afirma ca prezenta raului in lume este un argument impotriva existentei lui Dumnezeu. Dumnezeul crestin este considerat a fi iubitor si atotputernic. In ciuda acestor caracteristici, Dumnezeu pare a fi incapabil ( sau cel putin indiferent) sa previna tot raul si toata suferinta din aceasta lume. Ateii trag astfel concluzia ca Dumnezeu nu ne iubeste sau nu este atotputernic, sau ca pur si simplu El nu exista, pentru ca daca ar exista, El ar putea elimina suferinta. Argumentele ateilor contin unele presupuneri care, asa cum voi arata, nu se aplica Dumnezeului biblic si creatiei Sale. Chiar si presupunerea ca raul si suferinta nu servesc nici unui scop, trebuie pusa la indoiala, in lumina afirmatiilor biblice. Acest articol se va referi strict la principiul ca raul moral trebuie sa existe. Intr-un articol viitor vom examina si motivele pentru care el trebuie sa existe.

Argumentul logic al ateilor

Am descoperit ca ateilor le place sa spuna ca argumentele lor impotriva lui Dumnezeu, Il exclud in mod clar pe Dumnezeul biblic, ca pe un Dumnezeu care ar putea exista. Totusi, in realitate, ateii aduc argumente foarte putin specifice impotriva unui Dumnezeu, ale carui caracteristici nu se potrivesc cu cele descrise in Biblie. Daca ateii nu accepta afirmatiile biblice, nu pot spune ca Dumnezeul biblic nu exista, in mod logic, si apoi sa ignore ceea ce Biblia are de spus despre trasaturile lui Dumnezeu. Daca ateii sustin ca Dumnezeul biblic este logic imposibil, nu pot veni in sprijinul afirmatiilor cu argumente din Biblie, pe care totusi le accepta, pentru a isi argumenta punctul de vedere. Argumentele ateilor ar fi urmatoarele:

1. Dumnezeu este atotputernic, iubitor si perfect
2. Un Dumnezeu perfect si iubitor ar crea un univers care ar fi perfect, fara rau si suferinta
3. Universul nu este perfect, contine rau si suferinta

In concluzie: Dumnezeu nu exista.

Raspunsul Bibliei

Biblia afirma ca Dumnezeu este atotputernic. In Vechiul Testament, unul dintre titlurile atribuite lui Dumnezeu este "El Shaddai", care in traducere ar insemna "Dumnezeul Cel Atotputernic"(Geneza 17.1). Biblia mai spune ca Dumnezeu este iubitor, este dragoste ( Ioan 3:16, 1 Ioan 4:16 ). Biblia ne spune si ca Dumnezeu este perfect, desavarsit ( Deut 32.4 ). Putem trage astfel concluzia, ca primul argument al ateilor sta in picioare si Il descrie in mod corect pe Dumnezeul biblic.

Urmatoarea afirmatie, arata spre faptul ca un Dumnezeu perfect si iubitor ar trebui sa creeze un univers perfect. Aceasta este presupunerea care este falsa si care duce la invalidarea argumentelor. Nicaieri in Biblie nu ni se spune ca Dumnezeu a creat universul pentru a fi perfect. Dumnezeu insusi l-a numit "bun" (Geneza 1.10), "foarte bun" (Geneza 1.31), dar niciodata "perfect". De fapt, chiar Dumnezeu a spus ca o parte din creatia originala nu era "buna" (Geneza 2:18). Biblia ne spune ca prezent univers nu este perfect, ci a fost proiectat pentru a fi temporar, urmand a fi inlocuit de un univers perfect, care va fi vesnic. Stiinta ne confirma ca universul actual este temporar ( vezi subsol 1)

De ce doua creatii in loc de una singura?

De ce ar crea Dumnezeu un univers imperfect si temporar, doar pentru a il inlocui mai tarziu? De ce nu a creat un univers perfect de prima data? Este o intrebare foarte buna, dar arata o lipsa de intelegere a motivelor biblice care au stat la baza creatiei. Motivul creatiei il putem gasi in primele capitole ale Bibliei. Dumnezeu a creat oamenii pentru a avea o relatie personala cu ei, pe care a avut-o cu Adam si Eva, inainte ca ei sa pacatuiasca (Geneza 2). Isus ne-a spus ca prima si cea mai importanta porunca este de a-L iubi pe Dumnezeu (Matei 22:37). O relatie personala, caracterizata de posibilitatea de a iubi, este posibila doar daca fiintele create beneficiaza de liberul arbitru. Daca Dumnezeu ar fi creat un univers fara posibilitatea de a pacatui, fiintele create nu ar fi avut posibilitatea alegerii si ar fi fost, in esenta, niste computere pre-programate. Asemenea fiinte ar fi incapabil de dragoste, deoarece dragostea implica alegerea si implicit posibilitatea de a alege sa nu iubesti. De exemplu, putem programa un computer sa afiseze la pornire mesajul "Te iubesc". Inseamna asta ca acel computer ne iubeste? Bineinteles ca nu! Dumnezeu ne putea programa si pe noi si putea elimina posibilitatea de a Il respinge. Totusi, aceste fiinte programate ar putea iubi tot atat de mult ca si computerul - nu este o relatie satisfacatoare. Astfel, Dumnezeu a creat acest univers cu scopul de a permite fiintelor create liberul arbitru si posibilitatea de a avea partasie cu El ( sau posibilitatea de a Il respinge).

Ce doreste Dumnezeu?

Scopul lui Dumnezeu merge mai departe de doar a crea niste fiinte care isi exprime iubirea intr-un univers temporar. Isus a explicat scopul final al lui Dumnezeu pilda banchetului:

"

Luca 14:16 Şi Isus i-a răspuns: "Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi.

Luca 14:17 La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: ,Veniţi, căci iată că toate sunt gata.'

Luca 14:18 Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: ,Am cumpărat un ogor, şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.'

Luca 14:19 Un altul a zis: ,Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.'

Luca 14:20 Un altul a zis: ,Tocmai acum m-am însurat, şi de aceea nu pot veni.'

Luca 14:21 Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat, şi a zis robului său: ,Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii, şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.'

Luca 14:22 La urmă, robul a zis: ,Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.'

Luca 14:23 Şi stăpânul a zis robului: ,Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa."

Aceasta pilda ne arata ca Dumnezeu isi doreste nu numai o relatie cu oamenii in univers, ci o relatie cu miliarde de oameni, in universul Sau perfect ( Apocalipsa 7.9). Daca Dumnezeu urmareste un astfel de scop, atunci trebuie sa existe un mijloc prin care oamenii sa aleaga intre a avea partasie si a nu avea partasie cu Dumnezeu. Mesajul biblic este instrumentul care ne ajuta in a face aceasta alegere.

Astfel, Biblia ne spune ca Dumnezeu ingaduie, temporar si in mod controlat, prezenta raului pentru a da oamenilor posibilitatea de a iubi si de a alege. Sunt de acord ca exista foarte mult rau in lume. De fapt, exista mult mai mult rau decat poate fi explicat de teoria haosului si legile fizicii. Evolutia nu explica raul facut de omenire. Nici o alta creatura de pe planeta noastra nu are capacitatea de a face rau, pe cat are omul. Nici un alt mamifer nu ucide in mod arbitrar. Animalele ucid doar pentru a manca sau a isi asigura supravietuirea. E suficient sa te uiti la stiri sau sa citesti ziarul. Uita-te numai la raul care a fost facut in ultimul secol - 6 milioane de evrei ucisi de Hitler, 40 de milioane de rusi ucisi de Stalin, 2 milioane de cambodgieni ucisi de propriul guvern in anii '70. Regimul cambodgian al lui Pol Pot urmarea eradicarea totala a religiei din Cambodgia si propovaduia ateismul. In afara acestor atrocitati, au fost sute de masacre comise in aproapte toate tarile de pe acest pamant. Biblia ne spune ca raul vine din partea spirituala a fiintei noastre - componenta care lipseste animalelor. Dumnezeu a inzestrat fiintele spirituale (ingerii si oamenii) cu liber arbitru pentru a Il iubi pe Dumnezeu sau I se opune. Cea mai puternica fiinta creata (ingerul cazut Satan) s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu si a tras dupa el, o treime din ingeri in lupta impotriva lui Dumnezeu. Acei oameni care se opun, sau Il ignora pe Dumnezeu il urmaresc pe Satan in razvratire - fie ca o fac in mod constient, fie inconstient. Unii oameni arunca vina pe "societate" pentru raul prezent intre noi. Totusi, societatea este compusa din indivizi care aleg in mod individual. O mare parte din rau este facut de oameni care se opun societatii. In contrast, sunt multe exemple de societati din lumea animala, in mod special in regnul primatelor. Nici una din aceste societati nu are capacitate de a provoca atat rau cat putem cauza noi. Suntem diferite de toate animalele de pe aceasta planeta, un fapt care nu are o explicatie stiintifica.

De ce durerea este necesara

Ateul presupune ca durerea, suferinta si moartea reprezinta un rau sau sunt rele. De fapt, durerea fizica este absolut necesara pentru supravietuirea noastra. Daca nu am simti nici un fel de durere, ne-am putea face lucruri care sunt distructive (leprosii pierd orice simt al durerii, fapt care duce la provocarea unor rani foarte grave). De exemplu, daca nu am simti durerea cand am atinge un obiect fierbinte, nu am reactiona pana nu am vedea carnea arsa. Evident acest lucru nu ar fi pozitiv. Durerea ne atrage atentia asupra unei situatii in care trebuie sa reactionam imediat.

Raul ca un mijloc de crestere spirituala

Multe din lucrurile pe care oamenii le considera rele, sunt de fapt folositoare in cresterea noastra spirituala. Biblia ne spune ca incercarile din viata noastra au ca efect dezvoltarea rabdarii si perseverentei, ceea ce ne ajuta sa ne maturizam spiritual (Iacov 1.2-4).

Aceste incercari produc si o crestere a credintei, " o lamurire in foc" ( 1 Petru 1.6-7).

Biblia ne mai spune ca:

Romani 8:28 "De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. "

Toate incercarile pe care oamenii le experimenteaza ii fac sa fie mai sensibili la nevoile celor din jur, aflati in situatii asemanatoare, intr-un mod pe care numai ei il pot intelege. Crestinii stiu ca numai prin incercari Dumnezeu ii va face ambasadori mai buni ai lui Isus Hristos. Daca stai de vorba cu un crestin despre suferinta, vei descoperi ca prin incercari a crescut in credinta si caracter. In timpul vremurilor "usoare" ne complacem in starea noastra. Pentru un ateu, toate aceste incercari nu au nici un sens, reprezentand doar un necaz si o suferinta fara rost, lucru care ii va conduce la depresie si amaraciune.

Putem spune ca "raul" este necesar, pentru ca Dumnezeu sa scoata oameni de caracter, cat mai asemanatori Fiului Sau, din noi. Daca Isus a suferit atat la Golgota, cine suntem noi sa beneficiem numai de fericire si implinire pe acest pamant?



Note subsol

1. A doua lege a termodinamicii ne arata foarte clar ca universul a fost gandit pentru a fi temporar. Conform ultimelor descoperiri, nu exista suficienta materie in univers pentru contractare. Prin urmare, universul va continua sa se extinda pana cand toate stelele se vor fi stins si viata nu va mai fi posibila. Chiar daca ar fi existat suficienta materie, si aceasta contractare ar fi fost posibila, ar rezulta o stare in care toata materia ar fi concentrata intr-o masa amorfa, care ar face viata imposibila.

Tradus de Crestinul, cu acordul autorului.
Originalul: http://www.godandscience.org/apologetics/evilandsuffering.html